Este alegerea fiecaruia sa se intereseze de trecut, de prezent, de viitor… Sunt unii care se intereseaza numai de prezent – “traieste cli­pa” spun acestia… Dar ce stiu ei despre clipa, o clipa care s-a pierdut in acest trecut… enigmatic si inexprimabil? Trecutul este cu mult mai greu de cunoscut decat prezentul si chiar decat viitorul… De ce este asa? Iata inca un mister…

 

Michael Tellinger avea dreptate: Felul arogant in care tratam pretioasele cunostinte din trecutul nos­tru indepartat ne-a prelungit anii de ignoranta. Pe cat de inteligenti consideram ca suntem, tot nu stim cine suntem, de unde venim si de ce ne aflam pe aceasta planeta singuratica, numita Pamant. - Sclavii zeilor (Editura Nicol, vol. II, 2013, trad. Radulescu Ionut, pag. 407)

 

Si cel care creeaza o ipoteza dar si cel care ia cunostinta de acea ipoteza are de ales: sa se multum1easca mai degraba cu mai putin decat cu… nimic… In treacat fie spus, oare cati oameni, cate eveni­mente, asa-zis minore, nu au avut loc de-a lungul timpului despre care nu se stie nimic? Au fost oameni, au fost intamplari care au existat odata, demult, oameni cu suferinte, cu idealuri, cu sperante, cu iluzii, cu convingeri, cu bucurii sau dureri, oameni care isi inchi­puiau ca stiu multe sau, dimpotriva, oameni sarmani, ignoranti, care au disparut si despre care nu se stie nimic, sunt doar banuieli ca ar fi existat si ei in aceasta lume contradictorie…

 

Nu, nu sunt istoric, arheolog, antropolog, sociolog, medic sau psiholog, sunt un cercetator si caut sa inteleg, sa aflu, de ce si cum am ajuns sa fiu ceea ce sunt… Si pentru asta caut niste raspunsuri la intrebarile pe care mi le pun… Si nu vreau sa imi impuna unul sau altul aceste raspunsuri...- Constantin Borcia