Gandita de Nicolae Iorga doar ca un adaos la modesta bibliografie scolara destinata scolilor de fete, mica antologie intitulata Scrisori de femei este, in fapt, mult mai mult.

Daca exista destule cronici relatand evenimente in care, deseori, sunt implicate si femei, in calitatea lor de sotii ale unor personaje istorice, sunt putine documentele care sa ne dea o imagine mai larga a universului feminin in epoci mai departate, sau chiar mai apropiate.

Aceasta lacuna este completata de culegerea de scrisori de femei alcatuita de Iorga. O viata colorata, cu nenumarate fatete, se citeste printre randurile adeseori prea scurte ale misivelor. Caleidoscop de trairi, vechile scrisori aduc sub ochii cititorului perene simtiri omenesti, preocupari marunte, casnice, impletite cu dragostea de familie, de copii si, catre batranete, cu teama de judecata cereasca.

Europenizarea, schimbarea radicala adusa de 1848 si de „bonjuristi” este foarte vizibila in scrisorile in franceza ale Elenei Cuza catre Hermione Asachi-Quinet si ale Dorei d'Istria.

In sfarsit, o scrisoare a Reginei Elisabeta, aleasa de Iorga din bogata corespondenta a suveranei pe criteriul simplitatii si a sinceritatii ei, ne-o infatiseaza pe sotia Regelui Carol ca pe o femeie blanda, preocupata de literatura, de amintiri, de acte de caritate.

Antologia este completata cu cateva scrisori adresate unor doamne, care intregesc imaginea fiecarei epoci.