Supravegherea prin mijloace electronice s-a generalizat ca o consecinta ineluctabila a lenipotentelor oferite de catre tehnologiile informatice ca atare. Tentatia insa de exacerbare a masurilor de securitate, ca urmare a afluxului de actiuni teroriste la scara globala, a oferit pe de alta parte statelor preocupate de a da o riposta energica organizatiilor si retelelor teroriste nu numai ocazia ci si justificarea pseudo-morala si cvasi-legitima de a limita sau suspenda adesea sine die libertatile cetatenesti si exercitarea drepturilor fundamentale ale omului. In termenii „ratiunii de stat” siguranta cetatenilor asigurata cu mijloace politienesti si uzand de tehnici insidioase de control si supraveghere permanenta face ca recursul la drepturi si libertati civice sa fie pus intre paranteze.