Scoala din 2050 nu se va mai ocupa de cunostinte, ci de creiere. Cei trei piloni ai scolii – continutul, metoda, personalul – trebuie reconsiderati. Mai intai, vor trebui reabilitate stiintele umaniste si cultura generala, deoarece concurenta cu masinile in ceea ce priveste materiile tehnice va fi in curand inutila. Apoi, vor trebui personalizate sistemele educationale, in functie de caracteristicile neurobiologice si cognitive ale fiecarui elev. In fine, vor trebui adusi in scoli specialisti in domeniul neurostiintelor, deoarece profesorul din 2050 va fi in primul rand un expert in «neurocultura». Introducerea tehnologiilor NBIC, in scopul de a imbunatati tehnicile educative, va cere in acelasi timp si o reflectie neuroetica temeinica: nimeni nu doreste ca scoala sa devina o institutie neuromanipulatoare. In fata provocarii lansate de generalizarea inteligentei artificiale, este nevoie urgenta de a demara modernizarea educatiei. Numai asa vom contrazice profetia lui Bill Joy, cofondator al companiei Sun Microsystems, care in anul 2000 prevedea ca «viitorul nu va avea nevoie de noi». – Laurent Alexandre

Fragment din volumul "Pot face robotii dragoste?" de Jean-Michel Besnier si Laurent Alexandre:

"JEAN-MICHEL Chiar daca nu este android, robotul nu poate fi considerat o masina obisnuita. El este mobil si lasa im presia ca are autonomie. Din acest motiv trezeste iluzii animiste. Ni se pare ca are o perspectiva asupra lumii si ca astfel poate intra in dialog cu noi - cel putin atat cat o poate face si un animal domestic, caruia ii vorbim si cu care interactionam, dar cu atat mai mult atunci cand are si o forma omeneasca. Robotul este astfel considerat aproape un animal ca toate celelalte, si deci o fiinta foarte apropiata noua, care suntem socotiti la randul nostru drept „animale ca toate celelalte". In calitate de fiinta cu care se poate intra in dialog, nu exista motiv pentru care sa nu se manifeste si pe planul sexualitatii - cum fac si animalele. Daca este dotat cu functii care ii permit sa satisfaca excitatia sexuala, atunci el devine un partener sexual ideal. Si este exact ceea ce auzim cateodata spunandu-se: ca robotul va putea inlocui partenerul uman, care uneori refuza (Vai, ce migrena am! Nu in seara asta, scumpule!) sau nu ne accepta toate asteptarile, inhiband adesea exprimarea placerii. Ne vom putea, asadar, permite luxul de a dispune de o masinarie care sa rosteasca eventual cuvinte ce exprima dragoste (ca in filmul Her al lui Spike Jonze, aparut in 2013), daruire absoluta sau diferite fantezii - si asta fara sentimentul de culpabilizare care poate atenua placerea, chiar si pe cea perversa. Sexualitatea, promovata de mult timp drept obiect de consum si supusa marketingului prin faptul ca este intretinuta de pornografie, isi va dobandi libertatea absoluta intr-un context in care libidoul interuman este pe cale sa dispara, dupa cum au constatat specialistii care incearca sa gaseasca solutii pentru efectele frecventarii necontrolate a site-urilor porno de catre tineri.