Polemos ? O istorie a ideilor literare, dar si larg culturale de la noi din ultimii 40 de ani. O panorama extinsa, scrisa prin... enervari ! Culmea, fara tipete si fara mahalagisme. Caci nu e vorba niciodata in scrisul lui Marin Mincu de revolta lui la vreo persoana, ci numai la textele/luarile de pozitie/orientarile ideologice ale catorva zeci de preopinenti. Daca eu mi-am luat gandul de multa vreme de la a-mi mai da buna ziua cu unii dintre ei, Marin Mincu a mentinut dialogul cordial cu toti pana in ultima clipa a vietii. I se parea firesc sa nu « globalizeze » omul – creatie complexa, supusa greselii, si deci, si ameliorarii, din punctul sau de vedere. Ultima enervare pe teme intelectuale i-a fost insa fatala : in 2009, dupa o apriga controversa sustinuta in presa, la Uniunea Scriitorilor si, in cele din urma, in studioul TVR Cultural, un accident vascular cerebral a intrerupt pentru totdeauna discursul lui autenticist, de aparator hotarat al valorilor/talentelor/intaietatilor impotriva imposturilor, plagiaturilor, hotiilor grosolane si subtile, sterilitatilor fanfaroane, amalgamurilor viclene, tradarilor si ticalosiilor cu staif de care n-a dus niciodata lipsa (nici) lumea noastra literara.
Sa fi fost Marin Mincu un mare naiv ? Sa nu fi priceput deloc cum functiona relatia dintre capitalul politic indus si cel cultural expus al « onorabililor » semnatari cu care-si incrucisa floreta ? Greu de crezut ! Sigur pare azi doar faptul ca persoana care comitea nelegiuiri culturale era de mii de ori mai putin importanta pentru el decat marele rau pe care un biet agent risca sa-l faca unei comunitati candide, nepregatite sau amutite de lasitate, daca nimeni n-ar fi intervenit sa-i deschida ochii. si trebuie spus ca arareori intervenea cineva (de capul lui). Or, in fond, ce avea Marin Mincu de pierdut, el care isi incepuse cariera scriind impotriva aberatiilor dogmatice ale criticilor marxisti ? Merita adaugat : si fiind pe atunci, in 1968-1970, singurul care a facut-o… Asa ca, daca tot a inceput pe baricade, acolo a ramas !
Din fericire, un tanar universitar din Iasi, Bogdan Cretu, i-a fost aproape in ultimii ani si s-a achitat exceptional de sarcina ingrijirii volumului Polemos. Notele si comentariile lui Bogdan Cretu situeaza articolele lui Marin Mincu deopotriva in context restrans si larg, intregind ambele perspective cu explicatii si texte ale autorului neantologate in volum. Sunt chiar acele « armonice » necesare pentru ca Polemos sa nu fie o oarecare culegere de articole, fie ele si foarte incitante, ci un autentic tablou : patru decenii de lupta pentru recunoasterea identitatii culturale romanesti, a creativitatii si contributiei noastre reale (nu propagandistice) la patrimoniul european si mondial. Un tablou cu autor unic : Marin Mincu, cavaler si scutier, salahor si martir al cauzei literelor romanesti.

                          Adina Keneres

Prezentul volum reprezinta santierul elaborarii unor sinteze fundamentale. Citind confruntarile lui Marin Mincu de-a lungul timpului, se poate observa nu doar o evolutie fireasca, ci mai ales o coerenta a discursului sau critic, o consecventa cu sine. Polemos reprezinta, din acest punct de vedere,
un adevarat manual de critica literara.

                                      Bogdan Cretu

Nu sunt un adept al criticii „invaluite“, detest duplicitatea si, de aceea, cum probabil s-a observat, mi-a placut intotdeauna sa ma exprim direct, chemand in cauza nominal pe cei despre care am avut ceva de spus. Mai cred, cu naivitate desigur, ca aceasta verticalitate a punctului de vedere poate sa insemne cel putin un act de probitate intelectuala, daca nu profesionala...

                                       Marin Mincu