LIBRIS: De mai bine de un an traim in restrictiile pandemice care ne-au afectat pe toti si care apasa cu presiune  pe umerii specialistilor. Dincolo de spitale, exista un efort poate mai putin mediatizat, al celor care sustin gestionarea impactului psihologic asupra multor persoane. Sunteti o psihoterapeuta cunoscuta, cu experienta. Cat de provocatoare a fost perioada pandemiei pentru dumneavoastra?  Cum ati resimtit impactul la nivel profesional, dar si personal?
 

NICULINA GHEORGHITA: Intr-adevar putem spune ca trecem printr-o perioada dificila din toate punctele de vedere si in special din punct de vedere psihologic. Impactul acestei pandemii afecteaza destul de puternic nivelul psihologic pe dimensiunile emotional, mental si relational pe majoritatea oamenilor. Pentru mine ca specialist a fost la fel o provocare sa observ cum capacitatea mentala si emotionala a clientilor vechi si mai noi este afectata de la o luna la alta. Mi-am desfasurat activitatea cu clientii si cursantii mei ca si pana acum, cu toate masurile de siguranta necesare, insa in lucrul direct cu clientii in cabinet. Deci, la nivel profesional am fost prezenta spre sustinere in cabinet si activitatile de educare psihologica pe care le ofer. Pe plan personal, am creat si am stat cu familia mai mult ca inainte.
 

LIBRIS: E un deziderat promovat in psihologie de trai conectati cu noi insine, mai ancorati in prezent, mai constienti. In acelasi timp, de mai bine de un an traim intr-un context in care lipsa de contact, de relatie, incertitudinea, limitarile au fost surse de stres constante. Cand prezentul pare mai putin ofertant sau chiar amenintator, apar mai frecvent aparari, fugi de prezent. Ne refugiem uneori in activitati cu potential toxic sau chiar in negarea starilor de fapt. Le intalniti mai des in practica dumneavoastra profesionala in ultimul an? Sunt ele de inteles sau de incurajat?
 

NICULINA GHEORGHITA: Traim cu adevarat o situatie complet noua la nivel global, de aceea acum ies mai mult la suprafata bagajele emotionale cu care venim din copilarie si mecanismele de adaptare.  Creierul nostru este intr-un suprastres major si de aceea oamenilor le este foarte greu sa gestioneze situatia in echilibru. Pentru a putea gestiona o astfel de situatie, era necesar sa ne pregatim inainte. Faptul ca a aparut fara sa fim pregatiti din timp, pe unii oameni i-a facut sa nege situatia pentru ca este prima forma a psihicului uman de aparare. Sunt unele persoane care nu vor sa vada situatia, si atunci se refugiaza in dependente sau in activitati care ii fac sa nu mai traiasca in „aici si acum”. Ambele situatii pe termen lung afecteaza planul psihic cu toate cele trei dimensiuni: mental, emotional si relational. Aceste moduri de a gestiona suprastresul le intalnesc mai mult decat inainte, atat in cabinet, cat si in mediul inconjurator. Sunt intr-adevar de inteles, insa nu de incurajat, pentru ca pe termen lung pot afecta profund structura psihica, sanatatea fizica si chiar viata.
 

LIBRIS: Ati vorbit in cartile dumneavoastra, dar si la recentul targ de carte, Libfest, despre cultivarea disciplinei mintii. Prima componenta despre care vorbiti este sa amanam recompensa, satisfactia imediata, sa facem intai ce nu ne place si abia apoi sa facem ceea ce ne place. Cum procedam cand pe lista lucrurilor de facut apar mult mai multe lucruri care nu ne plac, fata de cele care ne plac? Cum procedam, de asemenea, cand nu reusim, cand esuam in ceea ce ne-am propus?
 

NICULINA GHEORGHITA: Antrenamentul in disciplina mintii este esential in aceasta perioada pentru a trece peste situatia nou aparuta fara urmari notabile in psihicul nostru. Acum situatia pandemica ne duce spre amanarea satisfactiei. Sa luam exemplul concediilor sau iesirilor de weekend. Inainte era firesc sa avem o astfel de actiune pentru relaxarea si sanatatea noastra psihica, acum este posibil doar in anumite conditii, ceea ce face foarte dificile iesirile. Stabilim singuri si constienti ca nu sunt vremuri de iesiri, ci de canalizat energia spre conectarea cu interiorul nostru si cu cei dragi noua. Adica amanam o satisfactie pe care acum nu o putem implini decat cu un stres suplimentar si ne indreptam atentia spre ceva care este la indemana noastra mereu. Sunt intr-adevar multe actiuni si activitati acum prin care consumam energie de toate tipurile pentru a fi in echilibru. Cand esuam in ceea ce ne-am propus este foarte important sa acceptam situatia si apoi sa gasim solutii de echilibrare. Cateva solutii pe care le recomand ar fi: conectarea cu interiorul nostru, autoobservarea, realizarea de activitati prin care ne generam energie psihica (activitati de relaxare, de focusare) si fizica (sport, sustinem corpul prin hrana si suplimente naturale). 
 

LIBRIS: Multi oameni se plang ca sunt nemultumiti de obiceiurile problematice pe care le au (mai mult sau mai putin adictive) sau de relatiile toxice in care se simt captivi si in care nu gasesc puterea sa actioneze pentru schimbare. Dumneavoastra subliniati, in acest context, ca e important sa ne autoobservam, sa scoatem in evidenta beneficiile mai putin aparente pe care le obtinem chiar si dintr-o adictie, dintr-un obicei nesanatos sau dintr-o relatie tensionata.  De ce este important sa aflam care este acest beneficiu?  Descoperirea lui ar putea insemna ca nu ne dorim de fapt schimbarea?
 

NICULINA GHEORGHITA: Este firesc ceea ce simt si ce se intampla. Inainte chiar daca stateau in relatii sau activitati toxice, nu observau asta pentru ca aveau unde fugi: la munca, in alte activitati, pentru ca erau liberi psihologic si social. Acum sunt in aceleasi relatii si activitati, dar fiind inchisi psihologic, cu ele, nu mai pot fugi si au ajuns la confruntare. Cel mai usor ii este fiintei umane sa se planga pentru ca asta a vazut de generatii. Educatia a fost orientata spre conceptul in care cineva din exterior trebuie sa ne rezolve problemele. Acum nu se mai poate ca cineva din exterior sa faca asta, iar oamenii nu au retele neuronale si atitudini cu care sa se ajute din interior spre exterior. Eu personal fac de 10 ani aceste traininguri despre cum sa-si regaseasca oamenii puterea din interior si imi dau seama ca unora tot le este foarte greu. Daca nu au lucrat sustinut cu mintea lor pe perioada de liniste si pace, acum le este foarte dificil pentru ca acum e necesar sa-si indrepte energia psihica spre supravietuire si mai putin spre crestere si dezvoltare. Asa ca acum este un moment bun ca oamenii sa se uite fata in fata cu situatia, activitatea, relatia toxica si sa descopere in ei resursele pentru a le solutiona. Descoperind beneficiile pe care le avem cand ramanem in astfel de situatii asa zise toxice, vom afla si solutiile cu ajutorul carora sa le remediem. Cand nu stim beneficiile psihologice ne complacem, cand le descoperim, cautam sa le rezolvam. Asa este constituit psihicul nostru. 
 

LIBRIS: Pledati pentru importanta asumarii responsabilitatii personale, cu alte cuvinte sa nu mai dam vina pe cei din jur.  Cum procedam insa cand celalalt refuza sa-si asume la randul lui responsabilitatea? Cand nu putem evita asemenea persoane care sunt in familia noastra, fie ca e vorba de parinti, frati, copii care ajung sa ne puna si pe noi in situatii dificile (fie ca e vorba de probleme casnice minore, precum sarcini domestice sau de probleme mai mari precum adictiile/ acumularea de datorii)?  Nu avem de ce sa ne asumam responsabilitatea pentru comportamentele lor, dar in acelasi timp ne e greu sa renuntam la ei sau sa-i evitam. Ce inseamna acceptare in acest context?

NICULINA GHEORGHITA: Responsabilitatea pentru viata noastra, cariera noastra si relatiile noastre este o atitudine pe care o ai daca esti constient de tine. Daca nu esti constient de tine si nu ai cunoastere despre cum functionam la nivel micro si macro, e greu sa vezi ca aceste responsabilitati sunt ale tale. Asa cum spuneam mai sus, noi am fost educati cum ca cineva din exterior este responsabil, si daca face ceva dezirabil, si daca face ceva indezirabil. Probabil mai stiti cum in copilarie in ritul crestin era folosita expresia: „Daca ai facut ceva bun, a facut Dumnezeu prin tine, daca ai facut ceva rau, a facut diavolul prin tine. “ Deci, copilul si viitorul adult nu era responsabil de nimic. Sau copilul mic daca se loveste de un obiect, adultul de langa el loveste masa sau obiectul de care s-a lovit ca sa-l faca chipurile pe cel mic sa nu mai planga. Cu o astfel de educatie si gandire ne miram cum de am ajuns aici? Acesta era drumul firesc. Legat de responsabilitatea noastra si a celor din jur, am mai explicat. Insa daca cineva nu vrea sau nu poate sa-si asume responsabilitatea e clar ca evitam sa incurajam asta si intram in dialog daca se poate cu si despre ce face unul sau celalalt. Cu cat lasam timpul sa le rezolve fara sa facem ceva concret, cu atat se adanceste lipsa de responsabilitate si activarea invinovatirii. Asta duce la dizarmonii si suferinte de toate tipurile. Legat de acceptare, este evident ca nu poti accepta ca celalalt sa stea tolanit si tu sa faci tot. Astfel primul pas spre acceptare este dialogul sau comunicarea responsabilitatilor fiecaruia. Apoi gradul de implicare - scriem hartiuta cu responsabilitatile fiecaruia si o lipim pe frigider – este dat de cum si de cat actionam. Urmeaza sustinerea celuilalt pentru actiune, iar daca nu functioneaza asta este, acceptam si ca asa nu se poate. 

LIBRIS: In momentul  in care gasim calea de a trai mai constient, mai autentic, traim mai impacati cu noi si cu lumea.  Mai joaca vreun rol, in fazele noastre de dezvoltare, emotiile asa zis negative, precum furia sau anxietatea?  Isi mai gasesc ele expresia naturala sau ele sunt indicii ca nu am lucrat suficient cu noi insine? E inevitabil si chiar sanatos ca din cand in cand sa traim emotii negative, indiferent cat ne dezvoltam psiho-spiritual?

NICULINA GHEORGHITA: Dezvoltarea personala dureaza cat suntem in viata, asa ca daca gasim un anumit prag de echilibru este doar pentru o perioada de timp, de repaus mental si emotional. E necesar sa vindecam doua relatii semnificative din viata noastra ca sa spunem ca vom activa mai greu spre deloc, furia, anxietatea si tot arsenalul de emotii negative. Aceste relatii sunt relatia cu mama si relatia cu cuplul mama-tata. Asa ca avem de lucru. Indiciile ca lucram cu interiorul nostru le putem observa din intensitatea emotiilor negative pe care le traim in interiorul nostru. Aici este important sa fim impecabili si sa ne autoobservam. Deci, este inevitabil ca din cand in cand sa traim si astfel de emotii negative. Adica e necesar ca, din cand in cand, sa ne golim durerea si suferinta acumulate. Cel care lucreaza constient cu el realizeaza cand va rabufni si va putea actiona in asa fel incat sa nu lase prea mari urme dupa o astfel de iesire. Foloseste diverse tehnici de echilibrare mentala de moment precum: respiratia in patru timpi, incrucisarea mainilor, se ajuta de concentrarea pe un punct fix, si alte tehnici de mindfulness.
 

LIBRIS: Ati vorbit despre importanta de a cultiva o iubire de sine sanatoasa. Sunt doua prejudecati frecvente care apar legat de acest subiect: pe de o parte, ca o putem cultiva rapid, pur si simplu reorganizandu-ne programul si dedicandu-ne mai mult timp activitatilor care ne plac, si pe de alta parte ca ea ar putea fi interpretata drept egoism si sa asocieze specii de vinovatie. Cum evitam aceste interpretari? Cand ajunge iubirea de sine sa devina chin pentru sine si mai ales chin pentru altii?

NICULINA GHEORGHITA: Iubirea de sine sanatoasa este sa nu calci pe tine si nici pe sufletul celor din jurul tau. Iubirea de sine este greu de cultivat imediat. Ea necesita timp, macar cat se duplica celulele fizice din corp, adica intre 1-7 ani. Ca sa fii iubire de sine e necesar sa lucrezi cu aceasta atitudine pana cand se schimba memoria celulara, care este o chestiune fizica la nivelul celulelor materiei din corpul nostru. Deci nu se dezvolta repede. (Recomand Biologia credintei – de Bruce H. Lipton).

Legat de iubirea de sine sau egoism, va pot spune din cercetari, studii si experienta ca sunt doua atitudini total opuse:

1. Adica o persoana care se iubeste pe sine este o persoana care isi satisfice mai intai nevoile reale proprii si apoi pe ale altora.

2. O persoana egoista este o persoana care are pretentia ca mai intai sa-i satisfaci ei nevoile si apoi pe ale tale.

Atunci cand nu te iubesti pe tine, de fapt nu ai cum sa iubesti nici pe altul, deoarece iubirea este o energie care se misca cand esti in prezent. Cand satisfaci nevoile altuia si te gandesti ca aveai ceva de facut pentru tine, ca nu e corect, ca nu e etic, atunci nu poti fii in prezent, asa ca nu iubesti. Deci, aceasta este situatia cand asa zisa iubire este chin. Altfel, iubirea nu are nicio legatura cu chinul sau suferinta, doar interpretarea eronata a iubirii duce la suferinta, atat in relatia cu tine cat si cu altii. 
 

LIBRIS: Volumul dumneavoastra Regasirea puterii interioare reuneste trei trilogii care au corespondent in Bucurie, Credinta si Cunoastere. De ce considerati esentiale aceste coordonate? Sunt ele independente una de cealalta? Pot trai in cunoastere fara sa traiesc bucuria? Sau in credinta, fara cunoastere?
 

NICULINA GHEORGHITA: Adevarul este ca aceasta lucrare contine trei trilogii care sunt legate una de alta. De aceea le-am si pus in aceeasi carte. Insa pentru a-ti regasi puterea interioara e necesar sa ai cunoastere, care prin disciplina activeaza credinta, iar atunci cand implinesti intentiile prin cunoastere si credinta, ajungi sa te bucuri. Le-am separat cumva doar pentru ca unii oameni au de lucrat mai intens la o dimensiune sau la alta din acestea trei, iar daca descopera unde este de lucru se duc tintit la acea parte si automat le va accesa si dezvolta pe toate trei.
 

NICULINA GHEORGHITA: Din punctul meu de vedere ele sunt intrepatrunse. Adica dezvoltarea psihologica merge mana in mana cu dezvoltarea spirituala reala. Ce inseamna dezvoltarea spirituala reala? Prin lucrul cu interiorul tau - dezvoltare personala – te descoperi, ajungi sa accepti si sa transformi atitudinile si starile distructive din punct de vedere psihologic, iti extinzi sinele spiritual. Cu alte cuvinte, iti modifici nivelul de acceptare, intelegere, iertare, integrare si vindecare a acelor caracteristici care te tine blocat intr-o faza a evolutiei sau in alta. In practica mea profesionala incep cu latura psihologica si fara sa insist pe partea spiritual, omul ajunge la aceasta nevoie si anume: sa se simta ca face parte dintr-un intreg, sa ofere un sens experientelor trecute si sa isi poata crea un viitor asa cum il doreste. Oamenii care ajung la mine, ajung pentru ambele domenii. Asa cum v-am spus, ele se intrepatrund in practica mea pentru ca acesta a fost si parcursul meu. 
 

NICULINA GHEORGHITA: Va voi dezvalui ce fac eu zilnic pentru a ma mentine in echilibru, mai ales in aceasta perioada de criza. Ma focusez pe partea mentala, emotionala si fizica.

Pentru mental, dimineata la trezire ma gandesc cum vreau sa-mi fie ziua, ce am de facut, cum sa rezolv una alta, apoi folosesc un cuvant rezonant care sa ma insoteasca toata ziua (De exemplu: pace, liniste, armonie, curaj). Realizez concentrarea pe un punct fix pentru a iesi din tumultul gandurilor si informatiilor care ne napadesc cand revenim in aceasta realitate. 

Pentru emotional, ma conectez cu membrii familiei printr-o imbratisare, un mesaj de bun regasit dupa noaptea pe care am trecut-o si luam un mic dejun impreuna.

Pentru fizic, imi fac gimnastica de dimineata si toata recuzita care tine de ingrijirea corpului fizic pentru a fi in forma in ziua care urmeaza.

De asemenea ma sustin cu esente naturale din plante si suplimentele necesare unei bune functionari. 

In timpul zilei ma autoobserv, sunt in prezent pentru a-mi implini ce mi-am propus, iar daca ceva nu imi place la mine, caut sa schimb acea atitudine sau comportament.

Seara cand termin activitatile, la fel, ma relaxez prin discipline mentale, contemplu la ce am trait si scriu trei lucruri bune care mi s-au intamplat in ziua care a trecut. De asemenea, ma conectez cu cei dragi povestim si ne bucuram impreuna. Asta fac eu zilnic si pot recomanda si altora.
 

NICULINA GHEORGHITA: Eu vad aceasta pandemie ca un moment de evolutie accelerata, in care invatam sa avem timp pentru noi, sa ne autovindecam si sa traim in armonie cu cei dragi noua. Asa ca cele doua carti care ar cuprinde implinirea acestor doua nevoi sunt: Autovindecarea incepe din creier prin forta mintii si Sustine constinet adolescenta.
 

NICULINA GHEORGHITA: Lectura face parte din mine asa cum beau apa sau mananc, adica reprezinta o nevoie de baza. Studiez mult in aceasta perioada subiectele legate de trauma si psihosomatica. Cateva din lecturile pe care le recomand: Corpul isi aminteste, de Babette Rothschild; Fa pace cu trecutul, de Lise Bourbeau. Astea sunt ultimele carti citite saptamana trecuta. Va las aici si cativa autori favoriti: Adrian Nuta, Rudolf Steiner, Ramtha, Daniel J.Siegel, Daniel G.Amen, John Gottman si Harville Hendrix si Helen LaKelly Hunt, Brene Brown si M. Scott Peck.

 In ultimul an am citit multe carti legate de planul relational, de integrare a trecutului si de conectare cu noi si cu cei din jur.

Sa avem zile bune si traite constient!