In Rusia tarista, Pavel Mihailovici Vlasov, un tanar muncitor scapat de sub tirania unui tata alcoolic si violent, adera la miscarea muncitoreasca. Alaturi de el si de tinerii revolutionari care se intalnesc si desfasoara planuri si dezbateri in casa lor, mama lui Pavel incepe sa reevalueze viata nefericita si lipsita de sens pe care o dusese pana atunci. Pas cu pas, ea devine un membru de baza in activitatea revolutionara a grupului de tineri socialisti care ajung cu totii sa o numeasca, pur si simplu, Mama.

 

Publicat initial in engleza, in foileton, intr-o revista din New York, romanul apare in volum, in limba rusa, in 1907, la Berlin.

 

Situandu-se la granita dintre doua generatii, Gorki a intins mana elementelor viabile din ziua de ieri – fugarilor din societatea descrisa de Cehov – si le-a aratat perspectivele zilei de maine, care mijea la orizont – luminoasa, stralucita... - V. Vorovski

Fragment din volumul "Mama" de Maxim Gorki:
 

"Mama simtea ca ea cunoaste mai bine viata muncitorilor decat cei care veneau pe acolo; i se parea ca vede mai limpede ca ei sarcina uriasa pe care si-o luasera pe umeri; asta o facea sa-i priveasca cu ingaduinta trista pe care o are un om mare, fata de niste copii care se joaca de-a tata si de-a mama, fara sa priceapa sensul adanc omenesc al acestei legaturi. Fara sa vrea, compara discutiile lor cu ale lui Pavel si Andrei si vedea deosebirea pe care n-o prinsese la inceput. Uneori i se parea ca aici se striga mai tare decat in mahalaua lor si isi spunea: „Ei stiu mai multe, de aceea vorbesc mai tare..."

Dar observase prea des ca oamenii aceia se atatau inadins unii pe altii si se infierbantau de ochii lumii; s-ar fi zis ca fiecare voia sa arate tovarasilor ca adevarul era mai pretios si mai aproape de inima lui decat de a celorlalti; iar acestia, suparati, cautau la randul lor sa arate ca ei iubeau mai mult adevarul si atunci incepeau sa discute aspru si taios. Fiecare cauta sa fie mai presus de ceilalti si aceasta o nelinistea si o intrista pe mama. Isi misca spranceana, plimbandu-si privirea rugatoare asupra tuturor si gandea: „Au uitat de Pasa si de ceilalti..."

Ascultand mereu incordata discutiile - pe care bineinteles nu le pricepea - ea cauta simtaminte dincolo de cuvinte; isi dadea seama ca atunci cand se vorbea in mahala despre bunatate, aceasta era luata in intelesul ei deplin; pe cand aici totul se imbucatatea, se faramita. Acolo oamenii simteau mai adanc si mai puternic; aici discutiile amanuntite despicau firul in patru. Aici vorbeau mai mult de nimicirea formelor vechi, acolo gandul zbura mai mult spre viitor; de aceea discutiile lui Pavel si Andrei erau mai apropiate si mai pe intelesul ei...

Mai baga de seama ca atunci cand venea vreun muncitor, Nikolai se purta neobisnuit de familiar, chipul i se facea dulceag si vorbea altfel ca de obicei, daca nu grosolan, dar mai neglijent.

„Se sileste sa fie pe intelesul lor", isi spunea...

Dar aceasta n-o multumea si vedea ca si musafirul se inchidea in el, parca ar fi avut sufletul legat; nu mai putea vorbi liber si usor, asa cum vorbea cu ea, o femeie simpla.”