Eruditia Episcoplui Nicolae Velimirovici (1880-1956), unul dintre cei mai prolifici scriitori din istoria Bisericii Ortodoxe Sarbe, ii impresioneaza pe toti cei ce ii cunosc scrierile. Pe langa faptul ca s-a bucurat de cea mai profunda educatie de care se putea bucura un preot sarb de dinaintea celui dintai razboi mondial, el si-a continuat activitatea, dobandind felurite distinctii universitare si academice, pe tot parcursul vietii sale, din partea unor universitati din intreaga lume — cuprinzandu-le pe cele din Berna (Elvetia), Oxford (Marea Britanie) si Columbia (SUA). Totusi, cu toata cunoasterea savanta dobandita, simplitatea prunceasca a sufletului sau sarbesc nu a fost niciodata strivita; si tocmai acest lucru face ca lucrarile sale sa fie atat de pretioase prin unicitatea lor.
Ele ajung la inima, mintea si sufletul oricarei fiinte umane care il cauta pe Dumnezeu si infometeaza dupa cele ce sunt de pret in perspectiva vietii celei fericite in vecii vecilor. Patruns de iubirea si smerenia lui Hristos, dar intarit de incercarile si suferintele prin care a trecut poporul sarb de-a lungul veacurilor, personalitatea uriasa a episcopului Nicolae a dominat taramul spiritualitatii ortodoxe sarbesti din secolul al XX-lea.
Prea binecunoscutul sau ucenic a fost marele teolog, aghiograf si dogmatician sarb, arhimandritul Justin Popovici, intre ale carui nenumarate opere se afla o expunere monumentala in trei volume a teologiei dogmatice a Bisericii Ortodoxe si o opera masiva in 12 volume a "Vietilor Sfintilor".