Volumul Logica lui Dimitrie Cantemir a fost redactat de filosoful Iosif Brucar intre anii 1951-1953, la Bucuresti. La inceputul anilor '50, acad. C.I. Gulian, directorul Institutului de Filosofie din acea vreme, le-a solicitat lui Dan Badarau si lui Iosif Brucar sa elaboreze cate o lucrare inchinata filosofiei si logicii voievodului moldovean.
Dan Badarau s-a ocupat de Filosofia lui D. Cantemir, iar I. Brucar de Logica lui D. Cantemir. Daca lucrarea lui D. Badarau a fost publicata in 1964, cea a lui I. Brucar a ramas in manuscris timp de 62 de ani.
In Mic compendiu asupra intregii invataturi a logicii (1701), D. Cantemir sintetizeaza cunostintele pe care le-a capatat in timpul educatiei sale in perioada in care a fost elevul lui Ieremia Cacavela. D. Cantemir divide logica in doua parti: logica naturala si logica artificiala. Logica naturala este gandirea spontana in care ideile se inlantuiesc, fara ca cel care gandeste sa fie constient de regulile pe care le urmeaza gandirea sa. Cea de-a doua, logica artificiala este o expunere sistematica a regulilor gandirii corecte stabilita de Aristotel.
Logicianul Dimitrie Cantemir a utilizat, asa cum bine a sesizat I. Brucar, in Compendiolum universae logices institutiones „o seama de tratate, compendii si comentarii, unele devenite clasice la acea vreme, altele mai putin cunoscute. A filtrat totul prin sita deasa a bunului simt si a criticii, pastrand numai ceea ce era conform conceptiei sale filosofice”.
Dupa D. Cantemir, Alexandru Aman este cel de-al doilea roman care redacteaza o lucrare proprie de logica, Logica judecatoreasca (1851). Toate celelalte lucrari de logica aparute in spatiul public romanesc intre anii 1701-1851 sunt traduceri din autori straini.
Adrian Michiduta