Desene de Anouk Dubois

Cum poti sa scapi de vesnicele dispute cu copilul care nu vrea sa se imbrace pentru gradinita, care se tot trezeste noaptea si nu mai vrea sa doarma singur, care nu se mai lasa dus de la locul de joaca ori care vorbeste urat si isi loveste fratele mai mic? Parintii au tendinta de a interpreta comportamentele enervante ale copiilor ca pe niste manifestari ale relei-vointe ori sfidarii. Altii se culpabilizeaza: oare nu cumva mi-am traumatizat copilasul? Descoperirile recente din neurofiziologie si psihologia experimentala arunca o noua lumina asupra acestor comportamente "obraznice": copilul nu vrea sa-si sfideze parintii, ci are nevoie de o urgenta reglare neuro-hormonala. Criza de nervi a copilului mic din supermarket nu e un moft, ci un semn ca cel mic este epuizat de procesarea a mii de stimuli senzoriali. La fel, un copil de 3 ani nu minte cu buna stiinta cand incepe sa fabuleze, ci doar isi exerseaza o capacitate cerebrala nou dezvoltata, cea a fanteziei, a jonglarii cu imaginile mentale. Plecand de la astfel de explicatii, cartea ofera solutiile potrivite varstei si ii incurajeaza pe parinti sa-si revada propriile certitudini si credinte legate de educatia copiilor.

 

Isabelle Filliozat este psihoterapeuta si specialista in educatie scolara, fiind directoarea Scolii de Inteligente Relationale si Emotionale din Aix-en-Provence, dedicata parentajului si dezvoltarii personale. La Editura Trei, vor mai aparea, de aceeasi autoare, alte doua volume de parentaj dedicate varstei scolare mici si adolescentei. Anouk Dubois este ilustratoare si formatoare in parentaj. 

 

Douazeci si noua de carti traduse in 19 limbi. Conferinte care aduna, saptamanal, sute de persoane. Isabelle Filliozat a ajuns in cativa ani o referinta in materie de educatie a copiilor, devenind celebra mai ales pentru abordarea sa: parentajul pozitiv. Acest tip de educatie pleaca de la principiul dupa care copilul nu este obraznic pentru ca asa ii casuna, pentru ca vrea doar sa-si supere parintii, ci pentru ca nu are de ales: creierul sau este inca necopt. Bazandu-se pe aportul neurostiintelor, autoarea propune numeroase trucuri pentru parintii debusolati. - La Croix

 

Intre 1 si 5 ani, copilul pare ca adora sa-si scoata parintii din fire. Pentru a evita escaladarea situatiei sau resemnarea, psihoterapeuta Isabelle Filliozat disipeaza frecventele neintelegeri, explicand cat si cand e in stare copilul sa priceapa ce i se cere. De exemplu, e mai bine sa i se indice ce anume are de facut, in loc sa i se spuna ce nu are voie sa faca – o indrumare pozitiva este mai usor de asimilat decat o interdictie. Cartea beneficiaza de explicatii limpezi, sustinute de noile descoperiri din neurofiziologie, dar si de scenetele cu scenarii imbatabile desenate de Anouk Dubois. - Psychologies

Fragment din cartea "Le-am incercat pe toate!" de Isabelle Filliozat:

"Lovituri, palme 

 

Parintelui ii face bine cand loveste, bate, palmuieste, trage de urechi, pentru ca scapa astfel de tensiunea nervoasa si are impresia ca ar fi facut totusi ceva, ca nu este complet neputincios.
Din orice alt punct de vedere, bataia nu este doar inutila, ci si nociva, deoarece:
- Aceasta il invata pe copil ca loviturile sunt un mod de a rezolva problemele si, in plus, ca aceasta abordare este recomandata de parinti!
- Chiar daca duce la intreruperea pe termen scurt a comportamentului nedorit, e total ineficienta pe termen mediu sau lung si, de aceea, daca parintele insista pe aceasta cale, violenta risca sa escaladeze.
- Copilul, pentru a se proteja, se blindeaza: „Nici nu ma doare." Aceasta desensibilizare ii va crea mai tarziu probleme. (In special prin cresterea riscului de a se implica in accidente rutiere).
- Paralizeaza dezvoltarea emotionala fireasca.
- Copilul este umilit, injosit. Se simte dispretuit, permanent vinovat, rau, ceea ce ii afecteaza increderea in sine si in abilitatile sale. Are sentimentul ca este abandonat, exclus, respins, se percepe ca fiind lipsit de orice merit.

- Acumuleaza frica si furie care risca sa izbucneasca mai tarziu sub forma unor gesturi de violenta fata de ceilalti, fata de colegii de scoala, apoi fata de oricine asupra caruia va avea autoritate, indeosebi fata de propriii sai copii. La fel, aceasta agresivitate va putea fi intoarsa si impotriva siesi, sub forma de boala psihosomatica sau de esecuri repetate.
- Chiar si la maturitate, frica va fi gata sa reapara in orice moment. Avand o incredere de sine redusa, va incerca sa se adapteze mai degraba decat sa conteste ordinea lucrurilor, sa se supuna fara sa cracneasca oricarei autoritati ori, dimpotriva, va prelua cu forta puterea de la altul, din moment ce exact asta a invatat.
- Impiedica socializarea. Ceilalti fiind perceputi ca potential periculosi, copilul (si apoi adultul care va deveni) se indeparteaza de ei la propriu, ca si la figurat.
- Ii da peste cap reperele. Cum sa intelegi ca cel care zice ca te iubeste te bate? In mintea copilului, dragostea si umilirea ajuns sa fie asociate, ceea ce nu prevesteste nimic bun pentru viitoarele sale relatii de iubire."