Istorie sociala si lingvistica in Evul Mediu romanesc. Dialogul stiintelor omului

Medievistica romaneasca ne-a propus, in ultima jumatate de secol, o abordare interdisciplinara a istoriei noastre sociale. Progresele sunt indiscutabil legate de redefinirea conceptului de „document" - in cea mai larga acceptiune la care si-au dat mana istoricul, lingvistul, geograful si chiar arheologul, pentru a interoga marturiile trecutului ajunse pana la noi.
In cartea de fata, obiectul cercetariill constituie cuvintele, cu a caror analiza opereaza cercetatorul pentru a deslusi marile transformari din substanta societatii romanesti medievale, dar si relatiile dintre romani si populatiile cu care acestia au venit in contact in spatiul nord-dunarean. Cuvintele, in sens larg - termeni comuni, toponime, hidronime, antroponime etc., cu formele lor stabile sau modificate, cu straturile de semnificatii acumulate de-a lungul veacurilor, cu uzul lor in limbajul popular si al elitelor politice si ecleziastice - sunt interogate si pot da sau sugera raspunsuri convingatoare la probleme in disputa, pot contura imagini coerente ale elaborarii identitatii romanesti sau ale coordonatelor in care s-au produs anumite evolutii sociale. Mereu in comparatie cu termeni si fenomene similare din alte regiuni europene.