Initial era Ego. „Titlurile sale de lucru erau invariabil banale si lipsite de emotie, numind explicit, pentru propria sa claritate, tema centrala a cartii”, scrie prefatatorul Leonard Peikoff. Asa s-a intamplat si cu Revolta lui Atlas, care era Greva ca titlu de lucru.

Imn a fost scris in vara lui 1937. Pe cand lucra la Izvorul. in Anglia a aparut imediat. Cautarea editorului in America a durat. Era perioada Deceniului Rosu. Ediutura Macmillan a refuzat cartea: „autorul nu intelege socialismul”. Dupa inca o editie engleza la Cassell, cartea apare ca brosura in 1946 la Los Angeles. in 1953 apare editia legata. Orice carte americana importanta trebuie sa aiba o editie legata. La un sfert de secol de la scriere Imn apare in mare tiraj la New American Library. Pana in 1995 au fost vandute 2,5 milioane de exemplare. SUA, tara individualismului, a acceptat destul de anevoios Imnul individualismului.

Disney a incercat sa faca un film. Nureev a incercat sa faca un balet dupa Imn. Nicio intentie n-a fost dusa pana la capat.

„Tu stii cat de mult nazuiesc oamenii sa fie eterni. Dar ei mor pe zi ce trece… Ei schimba, resping, contrazic – si ei numesc asta crestere. La sfarsit nu ramane nimic, nimic neinversat sau netradat; de parca aici n-a fost niciodata nicio entitate, doar o succesiune de adjective ofilindu-se pana se transforma intr-o masa diforma. Cum se asteapta ei la o permanenta cand nu au putut rezista niciodata unui singur moment?”

Dupa 80 de ani de la scriere Imnul lui Ayn Rand apare si romaneste. O intarziere cat un secol de colectivism, legionarism, carlism, fsnism, neokomunism. E o frica istorica de a iesi din rand. Pentru a spune Eu.