Republicanismul, liberalismul si socialismul constituie discursurile principale, plurale, rivale, dar si complementare de intemeiere si legitimare a ordinii constitutionale democratice in societatile contemporane. Iar menirea analizei filosofice este tocmai aceea de a examina, din perspective multiple, aceste discursuri sau limbaje ale politicii, de a releva presupozitiile adesea implicite pe care se bazeaza, de a decripta „gramatica" si chiar „semantica" lor diversa, in scopul de a face posibil si inteligibil dialogul politic la scara intregii societati.

Din acest punct de vedere, republicanismul contemporan are realizari remarcabile. El a articulat deja unui limbaj universal, o lingua franca politica in care toti indivizii si grupurile sociale, inclusiv cele mai marginale, sa aiba un cuvant de spus („to have a voice") prin care sa-si exprime cererile sau „plangerile" („grievances") lor diverse (politice, economice, sociale, ecologice, feministe, multiculturale etc.), insa pe o tema centrala, unificatoare: plangerea de a fi dominati si, respectiv, revendicarea libertatii ca nondominatie. In definitiv, a da „drept in Cetate" tuturor intereselor si aspiratiilor indreptatite este angajamentul democratic ultim.

 

Autori: Henrieta Anisoara Serban , Cristian-Ion Popa , Ion Goian , Viorella Manolache , Enache Tusa , Sari Florescu