„Sa nu te intristezi in necazurile tale si in ispite, ci cu dragostea lui Iisus sa-ti usurezi supararea si deznadejdea. Sa-ti dai curaj spunand: Suflete al meu, sa nu deznadajduiesti, pentru ca un necaz cat de mic te curateste de o boala indelungata si va pleca dupa putin timp. 

Ispitele? Pe cat de mica este rabdarea, pe atat de mari ni se par ispitele. Si cu cat se obisnuieste omul sa le rabde, cu atat ele se micsoreaza si trec fara prea multa osteneala. Iar cel ce le biruieste devine tare ca o stanca. Rabdare, deci. Si ceea ce acum ti se pare greu de infaptuit, dupa trecerea a multi ani iti va fi tie ca ceva ce este al tau, fara sa intelegi cand s-a intamplat acest lucru. 

Sileste-te! Chiar daca de mii de ori cade, dreptul tot nu-si pierde curajul sau, ci se ridica, isi aduna puterile, iar Domnul ii trece in dreptul sau biruinta dupa biruinta. Pe care biruinte nu i le arata, pentru ca sa nu se mandreasca, iar caderile le aduce in fata ochilor lui neincetat ca sa le vada, sa sufere si sa se smereasca. Iar dupa ce legiunile vrajmasilor vor trece si vor fi biruinte peste tot, atunci incepe sa-ti arate putin cate putin ca biruiesti, ca esti incununat, ca mainile tale pipaie lucruri pe care mai inainte le cautai, dar nu ti se dadeau. Astfel se imbunatateste, se incearca si se desavarseste mintea, cugetul si lacasul sufletului nostru, atat cat incape. De aceea iti zic: indrazneste si ia putere in Domnul si nu micsora cu nimic vointa ta, ci cauta, striga neincetat si daca primesti, si daca nu primesti”. - Staretul Iosif Isihastul