“Elena Dulgheru e o arhitecta de intuitii transpuse intr-un proiect legat si structurat in cadrul caruia poemele in parte au doar functie de module asezate fiecare ca punte de la o nuanta reflexiva sau vizionara la alta. Erotico-Apocaliptica e un imn cu desfasurare arhitecturala si cu suflu devotional si participativ. Ea are drept ax si tema o viziune verticala a iubirii ca dimensiune ontologica. E, de fapt, o monografie a iluminarii prin iubire, cu un scenariu de cantarea cantarilor sublimat in substructura elanului imnic. Cartea e construita ca o simfonie de epitalamuri, cu reverberatii rafinate ale motivului central si cu reluari ale lui in diverse chei si modalitati. Elena Dulgheru poate scrie (si chiar o face) in cate feluri vrea. si totusi, acest aranjament de formule devine chiar felul ei de a scrie; nu cu o originalitate dedusa din combinarea formulelor si din interferenta scriiturilor, ci cu una substantiala”. (Al. Cistelecan)
Fragment din volumul de poeme:
„Pergamentul rotund
Mireasa asta care are intre coapsele ei
ascunsa o intreaga biblioteca.
Mirele ia o carte si o deschide
si filele ei singure incep sa vorbeasca
Despre Facerea Lumii, si Tu...
Si Mirii asculta tacuti, descoperind
toata linistea si virtejurile inceputului.
Si Mireasa mai cere o carte
si Domnul o deschide
si cartea se face sul circular, imbratisind
in sinul ei Mirii, ca sa o poata citi si gusta,
in rotunjimea filelor ei, in taina aceleiasi imbratisari.
Numai sa auzi vuietul literelor
Dintr-o timpla intr-alta
si dintr-un cer in alt cer,
rostogolindu-se pe caldarimul sarutului!
Asculta vuietul literei
Si lasa-te purtat de potop
Pina cind litera se transforma in unda
— ca doar atunci te poti uni cu ea
pentru a deveni si tu litera, si ea om,
in dulceata unirii,
Desfoliindu-va unul pe celalalt
rupind labirintul celei mai tainice ieroglife
si numai atunci, dupa ce o vei lasa sa se raceasca
si cind potopul se va opri,
O poti privi
Ca pe tine insuti
In tihna linistii mintii
si a labirintului despecetluit.”