Poetul realizeaza prin poezia sa juvenila o privire retrospectiva asupra unor momente efervescente de tinerete, de trairi dureroase in care amintirea iubitei, ramasa intr-un trecut incert, il urmareste la fiecare pas. De fapt, asistam la o poveste de iubire traita de unul singur, intr-un zbucium continuu.
Eul liric al autorului incizeaza fiecare spasm. Poeziile par a fi o invocare a iubitei pierdute, a carei umbra il urmareste pretutindeni. Cititorul participa cu emotie prin labirintul trairilor a caror respiratie incarcata emana o atmosfera de tristete apasatoare a indragostitului ce percepe prezenta iubitei in tot ceea ce-l inconjoara.
Poezia tanarului poet e simpla, fara incarcaturi artistice, dar plina de viata, de zbucium, de trairi intense, penetranta.
Ca forma de incadrare a framantarilor a folosit imbinarea dintre poezia clasica si cea moderna. Versurile au rima alba, grupate in strofa. De asemenea, masura, in general, e pastrata si se percepe un anumit ritm interior care creeaza o forma de incantatie.
Poeziile lui Mihai Adrian introduc cititorul intr-o atmosfera de emotivitate si amintiri izvorate din interiorul zbuciumat, incarcat de angoase si asteptari.
Volumul formeaza un tot unitar, dand senzatia de caleidoscop al iubirii. Tonalitatea, constructia lucrarilor din acest volum de debut anunta un glas poetic ce va fi tot mai remarcat, in ciuda revenirii la stilul liric-romantic. (Rodica SCUTARU-MILAS)
Fragment din volumul "Emotii violet" de Mihai Adrian

"Insomnie

Ora trei
si-o secunda
dintr-o noapte tacuta
te gaseste departe,
printre scheme ciudate,
te trezesti pentru-o clipa
doar zambit si frumoasa
in visul meu ce-l aduce
inc-o secunda din noapte. "