Eleanor a fost data afara din casa si, dupa un an, se intoarce sa traiasca din nou impreuna cu mama, fratii si tatal ei vitreg. O scoala noua, unde nu cunoaste pe nimeni si toata lumea pare s-o urasca. Nu-si face nicio speranta ca si-ar putea gasi prieteni si, cand se-asaza in autobuz langa Park, un baiat tacut, care nu vrea decat sa fie lasat in pace, sa-si asculte muzica si sa-si citeasca benzile desenate, nu se-asteapta la mare lucru.
Insa unele povesti de dragoste incep fara mari asteptari si se dovedesc a fi cu atat mai impresionante cu cat inceputurile lor sunt mai modeste. Desi sunt suficient de destepti sa stie ca prima iubire nu dureaza, Eleanor si Park au curaj cat sa vrea s-o traiasca pana la capat, nu doar in ce are ea mai serios, ci si in ce are mai amuzant, mai naiv si mai stangaci.
„O poveste de iubire frumoasa, care te bantuie... Eleanor & Park mi-a adus aminte nu numai ce-nseamna sa fii tanar si indragostit de o fata, dar si ce-nseamna sa fii tanar si indragostit de o carte." - John Green
„Amuzant, plin de speranta, slobod la gura, sexy si sentimental, acest roman de dragoste va captiva cititorii tineri si adulti deopotriva.“ Kirkus Review„O poveste de iubire frumoasa, care te bantuie... Eleanor & Park mi-a adus aminte nu numai ce-nseamna sa fii tanar si indragostit de o fata, dar si ce-nseamna sa fii tanar si indragostit de o carte." - John Green
„Amuzant, plin de speranta, slobod la gura, sexy si sentimental, acest roman de dragoste va captiva cititorii tineri si adulti deopotriva.“ - Kirkus Review
Fragment din romanul "Eleanor si Park" de Rainbow Rowell:
„Lunea era cel mai bine.
Azi, cand a urcat in autobuz, Park i-a zambit. I-a zambit pana a ajuns langa el.
Eleanor nu reusea zambeasca, nu de fata cu toata lumea. Dar nu-si putea inabusi zambetul, asa ca ii zambea podelei si isi ridica privirea, la fiecare cateva secunde, sa vada daca o priveste.
Da.
Si Tina se uita la ea, dar Eleanor a ignorat-o.
Park s-a ridicat cand a ajuns la randul lor si, imediat cum s-a asezat, i-a luat mana si i-a sarutat-o. S-a intamplat atat de repede, ca n-a mai apucat sa moara - de fericire sau de rusine.
Si-a lipit fata pentru cateva secunde de umarul lui, pe maneca trenciului lui negru. A strans-o tare de mana.
— Mi-a fost dor de tine, i-a soptit el.
Eleanor a simtit ca-i dau lacrimile, asa ca s-a intors spre fereastra.
Nu si-au mai vorbit restul drumului. Park a mers cu ea pana la vestiar si au stat amandoi in liniste, rezemati de perete. Holul era aproape gol.
Cu putin inainte sa se sune, Park a intins mana spre parul ei si si-a infasurat o suvita rosie pe degetul lui auriu ca mierea.
— Si iar o sa-mi fie dor de tine, a zis, inainte sa plece.
Intarziase la dirigentie si nu l-a auzit pe domnul Sarpy cand i-a spus ca poate pleca. I-a trantit o hartie pe masa.
— Eleanor, trezirea! Ai un bilet de invoire de la consiliera scolii.
Doamne, ce nemernic. Bine ca nu-i era profesor. In drum spre biroul consilierei, si-a trecut degetele peste peretele de caramida, fredonand o melodie pe care o stia de la Park.
I-a zambit si doamnei Dunne, cand a intrat in birou, asa era de euforica.
— Eleanor, i-a zis doamna Dunne, imbratisand-o.
Doamna Dunne era o fana a imbratisarilor, o luase in brate de prima data cand se vazusera.
— Ce mai faci?
— Bine.
— Arati bine azi.
Eleanor s-a uitat la puloverul ei (un grasan si-l luase probabil ca sa-l poarte la golf prin 1968) si la blugii gauriti. Doamne, dar oare cat de rau arata in alte zile?
— Multumesc, nu stiu ce sa zic.
— Am stat de vorba cu profesorii tai. Stii ca o sa ai aproape numai 10 la toate materiile?
Eleanor a ridicat din umeri. Nu avea cablu, nici telefon, si avea impresia ca traieste pe ascuns in casa aia si nu trebuie sa fie prinsa... Avea timp berechet sa-si faca temele.
— Da, asa este, a continuat doamna Dunne. Sunt foarte mandra de tine.
Lui Eleanor ii parea bine ca aveau biroul ala intre ele. Doamna Dunne parea pregatita sa o mai ia o data in brate.
— Dar nu de-asta te-am chemat aici. Te-am chemat pentru ca de dimineata am primit un telefon, inainte de ore. A sunat un domn care voia sa vorbeasca cu tine.”
