Piesele reunite in acest volum au in comun cel putin un lucru: sunt hranite toate patru, in mod abundent, din materia pe care o tratez zilnic in calitate de jurnalist, dar si din angoasele acestei meserii.

 

Este limpede ca in adancul meu, dupa 25 de ani de jurnalism, s-a produs o scindare profunda. Jurnalistul care locuieste in mine a devenit cam pesimist si isi spune ca umanitatea a deraiat, ca omul ramane profund irational, ca progresul are chip de himera si ca marea specialitate a omenirii este aceea de a repeta sistematic greselile trecutului (eventual cu accente din ce in ce mai grave). Scriitorul din mine continua insa sa creada in om, in capacitatea sa de a construi edificii morale luminoase, in puterea sa de a-si depasi limitele si de a se ridica spre civilizatie, in capacitatea sa de a-si constientiza contradictiile si de a iesi invingator din lupta cu el insusi. Iata deci cum traiesc cei doi in adancul meu, doua personaje de fapt, poate doua masti (nu este teatrul simbolizat de o masca trista si de una vesela?).

 

Poate oare teatrul sa contribuie la intelegea unor astfel de evenimente care pregatesc profilul economic, etnic si cultural al secolului urmator? Personal sunt convins ca literatura ne poate oferi raspunsuri mult mai nuantate decat toate celelalte discipline ale spiritului cand vine vorba despre enigma numita om. - Matei Visniec