Pentru cei mai multi, Uranus e o planeta si atat. Exista insa oameni in mintea carora Uranus inseamna altceva: o lume luata pe lama buldozerului si totodata un loc al patimirii. Cartierul din Bucuresti pe care azi il gasim doar in albume si in amintiri a devenit, la inceputul anilor optzeci, santierul din care a rasarit, dupa o truda de sapte ani, Casa Poporului. Ce-a insemnat asta? O dubla slutire: a orasului si a onoarei militare in comunism. Pe santier s-a trait prost si s-a murit mult. S-a baut si s-a suferit, s-a mancat pe sponci si s-a dormit in arsita sau frig, s-a facut specula, s-au incarcat devize, s-au traficat materiale. Dar in acelasi timp s-a inaltat o padure de cruci sub care au fost ingropate victimele unui gand dement si vinovat. Ioan Popa a avut tristul privilegiu de-a participa direct la construirea Casei Poporului. El a avut, totodata, curajul de a-si iscodi memoria si de-a scrie povestea acelor ani asa cum au fost - fara fard, escamotari sau scuze. Rezultatul? Un roman memorial care dezvaluie, captiveaza si nelinisteste. Robi pe Uranus devine, astfel, documentul la indemana tuturor celor pe care-i viziteaza nesabuinta de a-si nesocoti sau de a-si uita trecutul.

Ofiterii stau blocati in santier ca la inchisoare. Cartea are multe secvente memorabile prin absurditatea si tragismul lor. E multa viata in acest roman. E multa viata chinuita, amarata, dezradacinata. Dar cei care vor citi aceasta carte vor ramane impresionati de imensa sete de viata decenta si curata a autorului si a celor ca el. Cartea lui Ioan Popa este o carte adevarata. Ea traieste nu numai prin spectaculosul intamplarilor, nu numai prin ineditul temei, un fel de amintiri din Casa Mortilor, ci si prin modul in care autorul a valorificat stilistic acest material coplesitor. - Tia SERBANESCU