In ultimii ani, crestinii de pretutindeni redescopera originile iudaice ale credintei lor. Iar intre riturile crestine, Pastele, sarbatoarea Invierii Domnului, are cele mai puternice legaturi cu religia vechilor evrei. Brant Pitre si-a propus sa elucideze aceasta legatura raspunzand unor intrebari precum: Cum arata sarbatoarea Pastelui in vremea lui Isus? Ce asteptau evreii de la Mesia? Ce a urmarit Isus prin instituirea Euharistiei? Si, mai presus de toate, ce a vrut sa spuna Isus prin cuvintele: "Acesta este trupul meu... Acesta este sangele meu" si prin misterul frangerii painii? Subtil cunoscator al Bibliei si al interpretarilor traditionale, evreiesti si crestine, ale Sfintelor Scripturi, autorul arunca o noua lumina asupra Cinei de pe urma, analizand vorbele si gesturile lui Cristos in cadrul iudaismului din secolul I si subliniind adevarata revolutionare a credintei pe care a inaugurat-o.

 

Cartea de fata ne ofera o incursiune fascinanta in istoria religioasa a poporului ales, in care esecul implinirii destinului uman a fost reparat si depasit de o revelatie si o pedagogie divina care sa-i permita omului sa-si redobandeasca demnitatea. Ele evoca situatii de viata cu valoare paradigmatica, institutii, gesturi semnificative care, mai apoi, se cristalizeaza intr-o liturgie cu forta eliberatoare. Cina de pe urma luata de Isus Cristos cu ucenicii sai este o astfel de liturgie. Celebrarea ei nu doar reaminteste un eveniment din trecut, ci, prin frangerea painii si prin oferirea cupei cu vin, actualizeaza Jertfa de sine a Mantuitorului astfel incat rodul ei eliberator se perpetueaza de-a lungul veacurilor. - Tarciziu Serban