Tradus in peste treizeci de tari, romanul M-am hotarat sa devin prost s-a vandut pana in prezent in peste o jumatate de milion de exemplare si a fost incununat cu prestigiosul Euregio-Schuler-Literaturpreis.

A devenit lumea noastra atat de anapoda, incat justa concluzie a oricarui om cu cap sa fie „prea multa minte strica“? Sunt oare rutina, automatismele, cliseele, conformismul solutia unei vieti fara griji? In acest caz, originalitatea si creativitatea ajung o piedica insurmontabila, iar inteligenta nu poate decat sa-si impuna sa capituleze pentru ca posesorul ei sa-si gaseasca fericirea. Acesta va fi si pariul lui Antoine, un Candide modern a carui odisee comica a facut din M-am hotarat sa devin prost un roman-cult.

„In cazul romanului M-am hotarat sa devin prost, ideea mi-a venit citind Biblia. In Ecclesiastul exista o fraza foarte frumoasa, care suna asa: «…cel ce isi inmulteste stiinta isi sporeste suferinta», cu alte cuvinte, cu cat studiezi mai mult, cu atat devii mai inteligent, si deci mai nefericit. Poate ca ma simteam foarte aproape de acest gand.“ (Martin PAGE)
Fragment din ebook:

Lui Antoine i se paruse dintotdeauna ca are varsta cainilor.  Cand  avea  sapte  ani,  se  simtea  obosit  ca un  om  de  patruzeci  si  noua;  la  unsprezece,  avea deziluziile unui batran de saptezeci si sapte. Acum, la douazeci si cinci de ani, sperand intr-o viata ceva mai  blanda,  Antoine  a  luat  hotararea  sa  astearna peste creierul lui giulgiul prostiei. Constatase de prea multe ori ca  inteligenta este cuvantul care desemneaza prostii bine ticluite si frumos pronuntate, ca este atat de pervertita, incat de multe ori esti mai  avantajat fiind prost decat intelectual consacrat. Inteligenta  te  face  nefericit,  singuratic,  sarac,  pe  cand deghizarea inteligentei  iti  confera  o  imortalitate de hartie de ziar si admiratia celor care cred in ce citesc.