Jurnalul lui Vasile Cancicov este cea mai pretioasa si consistenta marturie din Bucurestiul sub ocupatie. Volumul intai, cuprinzand insemnarile din august 1916 pana in august 1917, a aparut la Editura Humanitas in 2015.

 

In ajunul intrarii Romaniei in Marele Razboi, constient ca este martor al unor momente istorice, Vasile Th. Cancicov isi incepea seria impresiilor zilnice, care se vor intinde pe durata a 28 de luni. Pe langa consemnarea suferintelor personale (mai mult sau mai putin imaginare), jurnalul fostului deputat surprinde speranta, deznadejdea si usurarea generatiei care a nazuit la Romania Mare. Ramas in teritoriul ocupat, privat de libertate si detinut politic, Vasile Cancicov radiografiaza experientele pe care razboiul le-a impus populatiei civile. Este cronica mai putin glorioasa a celor care "au vietuit, fara demnitate", alaturi de inamic, framantati de incertitudini si intrigi politicianiste. La un moment dat, deznadajduit de soarta cruda a unei Romanii infrante si cucerite, Vasile Cancicov renunta, pentru 37 de zile, sa mai scrie in jurnal. Cand, in noaptea de 12 august 1918, am incheiat impresiunile mele, eram convins ca am intrat intr-o epoca banala ce nu mai putea inspira nici un interes de a mai fi notata. Mai contribuise la aceasta incetare o oboseala ce-mi pricinuia nenorocita mea sanatate. Simt azi ca am facut o gresala, ca nu a fost momentul de a incheia povestea, deoarece noi si mari evenimente stau sa se desfasoare pana sa se lase cortina "Tragediei romanesti" si nu voi sa lipsesc de la aceasta.“Nu ne ramane decat sa-i fim recunoscatori lui Vasile Th. Cancicov pentru indarjirea de a zugravi, intr-o bogatie de tonuri, miracolul infaptuit la sfarsitul anului 1918. - Daniel Cain