Din spectacolul acelei mizerii si al instinctivei solidaritati dintre acei amarati a tasnit brusc in mine o profunda simpatie pentru poporul roman, pe care am pastrat-o nestirbita de atunci. - Marcel FONTAINE

Un om complex, un jurnal complex, dar o iubire simpla fata de Romania. - Alain LEGOUX

La doua saptamani dupa dezastrul de la Turtucaia, autoritatile romane au facut primele demersuri pentru trimiterea in tara a unei misiuni militare de catre guvernul francez; in fruntea Misiunii a fost desemnat generalul Berthelot. Cu ajutorul catorva sute de ofiteri, subofiteri si soldati specialisti francezi, de la aviatori si medici pana la mitraliori si artileristi, o armata distrusa se va transforma intr-o forta capabila sa obtina singura victorie a Antantei impotriva Puterilor Centrale din anul 1917.
Printre cei care au contribuit la miraculoasa renastere a armatei romane se afla si capitanul Marcel Fontaine. Pe frontul romanesc, dezvolta o anume afinitate - care-si va pune amprenta pe destinul sau ulterior - pentru camarazii alaturi de care trebuie sa lupte, precum si pentru taranii alaturi de care vietuieste. Este martorul mizeriei in care se zbat cei refugiati intr-o Moldova suprapopulata si infometata, plina de trupe rusesti. Depune mari eforturi pentru imbunatatirea conditiilor igienice, dar se loveste de o teribila inertie. Și atunci isi da seama ca nu poate avea autoritate asupra subordonatilor decat fiindu-le el insusi un model.
Nici o farama de fals eroism in insemnarile de razboi ale ofiterului francez. Ne aflam in fata unui jurnal al lungii si chinuitoarei asteptari, al monotoniei si al automatismelor dezvoltate in spatele frontului, dar si al ororilor razboiului carora le cad victime oameni cu chipuri si nume. Este o realitate pe care manualele noastre, in goana lor dupa eroi, au preferat s-o ignore. Din nefericire. - Daniel CAIN

Fragment din ebook:

"Vaporul care trebuia sa ne ia era la chei. Am urcat. Am fost repartizati in cabine.
[...]Ne-am raspandit prin oras, dupa ce am stabilit drept punct de intalnire restaurantul cel mai bine cotat unde aveam sa luam masa de pranz impreuna.
Conform dispozitiilor, ne-am reintalnit la amiaza, inclusiv colonelul, in jurul unei mese mari, cu pofta de mancare starnita de aerul marii, binedispusi la gandul iminentei plecari atat de asteptate. Dupa ce am mancat si am sorbit pe-ndelete din cafea si din bauturi, tocmai voiam sa achitam nota cand a aparut un subofiter de marina cautandu-l pe seful detasamentului caruia i- a inmanat un plic. Dupa ce l-a desfacut, destinatarul documentului a tresarit. S-a ridicat brusc si ne-a spus ca trebuie sa ne intoarcem cu totii de urgenta la vapor. [...]
Cand ajungem la bord, gasim pe o placarda din fata pasarelei o instiintare din partea Ministerului de Razboi, care suna astfel: "Colonelul Hucher va readuce la Paris cu primul tren, si cu bagajele, pe ofiterii detasamentului sau pregatit de plecare spre Romania. Alte instructiuni va primi la sosire."
Asa ca seara ne-am intors in gara cu arme si bagaje si am luat loc in expresul de Paris, petrecand a doua noapte succesiva in tren. Sigur, trecuseram noi prin incercari si mai dure din punct de vedere fizic. Dar acest contraordin inopinat ne ingrijoreaza teribil. Oare calatoria noastra spre Romania sa se fi incheiat deja?
26 decembrie
Ne-am regasit deci de dimineata in gara Orsay pe care o parasiseram alaltaieri. In definitiv, Republica ne oferise  pentru  primul  nostru  Craciun  departe  de  front  o calatorie gratuita dus-intors la Lorient.
Pe chei ne asteapta un ofiter. [...]
Ne spune doar: "Domnilor, ne intalnim maine de dimineata la 11 la Minister." In zadar incercam sa-i smulgem vreo informatie. Fata de noi, cel putin, secretele militare sunt bine pazite."