"Ce dimineata frumoasa, cat de tacut si de linistit e totul, dar eu stiu ca va fi razboi. Razboi! Soarele straluceste si va fi razboi!Vai, de ce nu sunt eu rege? M-as duce peste tot, as vedea totul, as vorbi cu soldatii si as ramane printre ei pana ar ajunge sa ma adore si ar pleca bucurosi la lupta in numele meu - as fi o realitate in randurile lor, nu un nume!As vrea sa fiu eu rege - poate as fi un rege rau, dar n-as ingadui sa se spuna minciuni pe seama mea, i-as obliga pe toti sa-si faca datoria de dimineata pana seara, cu cuvinte aspre si fapte si mai aspre daca ar fi nevoie - nu e vremea sa ezitam sau sa incercam experiente, e vremea pentru actiune, actiune fara ocolisuri, clara, hotarata! Orice ezitare si lipsa de vlaga pun in primejdie tara."

 

14/27 august 1916: ziua intrarii Romaniei in Primul Razboi Mondial. Este si ziua cand regina Maria incepe sa-si tina jurnalul, pe deplin constienta ca traieste un moment de maxima semnificatie, atat pentru tara, cat si pentru propriul sau destin. Titlul Jurnal de razboi ne apartine si necesita, poate, o precizare. Uniforma alba de infirmiera in care a aparut in toti acesti ani ar putea lasa impresia unui efort, desigur demn de elogii, dar de ordin aproape exclusiv «sanitar» si umanitar. In fapt, regina intervine in toate resorturile razboiului. Chiar daca nu avea nici o calitate oficiala in dirijarea treburilor publice (nu era regina domnitoare, ci doar sotie de rege), a jucat un rol deloc neglijabil in orientarea generala a Romaniei in preajma si in timpul razboiului. Intr-un anume sens, a fost razboiul ei.Volumul prim al Jurnalului de razboi se incheie in preajma marilor batalii din vara anului 1917. Vor urma inca doua volume. Pe regina o asteapta momente de triumf, dar si noi si teribile incercari. - Lucian Boia

 

Editia de fata reproduce textul integral al insemnarilor reginei Maria din perioada Primului Razboi Mondial, din care doar mai putin de jumatate au fost preluate in memoriile sale, Povestea vietii mele. In plus, chiar fragmentele preluate, de regula fara mari modificari, au fost supuse totusi unei «autocenzuri». Sunt eliminate sau atenuate tocmai impresiile - si uneori izbucnirile - cele mai sincere ale reginei, care, evident, nu pu-teau fi facute publice: cuvinte adesea grele la adresa regelui Ferdinand, a printului mostenitor Carol, a prim-ministrului Ionel Bratianu sau a clasei politice romanesti in genere. Nu e nevoie de mai multe argumente pentru a justifica publicarea integrala a Jurnalului; odata ce dispunem de textul originar complet, n-avem nici un motiv sa ne multumim cu versiunea trunchiata si edulcorata a volumului memorialistic. Cu atat mai mult cu cat acestia sunt anii mari ai reginei Maria, anii care i-au creat legenda. - Lucian Boia