eBook Eu, Dracula si John Lennon
eBook Eu, Dracula si John Lennon
Recompunand traseul biografic al autorului intr-o suita de 51 de anecdote, cartea are in centru spectacolul lumii - hilar, plin de surprize, adesea absurd. Dupa ce isi petrece copilaria si o buna parte a tineretii in Banatul natal, Jan Cornelius fuge in 1977 in Germania. Viata cotidiana in comunismul romanesc, in capitalismul occidental si apoi in societatea globala de azi ne este prezentata prin filtrul unui narator ale carui verva satirica si haz burlesc insenineaza chiar si momentele de tristete. Primita calduros de critica la aparitia editiei germane din 2013, cartea poate fi citita ca autobiografie fictionalizata, ca roman picaresc modern sau ca istorisire umoristica a vremurilor recente.
Cornelius este un elev al lui Eugen Ionescu si Hrabal, ba mai mult de-atat: al lui Hašek. Dupa cum se stie, acesta din urma a fost parintele bravului soldat Svejk. Se vorbeste in carte si despre lucruri amare: psihiatrie, Securitate… In cele din urma, reteta lui Cornelius impotriva fundaturilor si a dictatorilor este calaritul fara cal. Clovnescul. Asta ajuta, atat in Est, cat si in Vest. - Berliner Zeitung
Fragment din ebook:
"In 1953, cand aveam trei ani, am vrut sa ajung un Vico Torriani. Bunicii mei din Timisoara, la care imi fa ceam uneori veacul, ascultau seara de seara Radio Viena, unde acest star al muzicii usoare isi prezenta infocat hiturile. Plutind pe aripile extazului, ma postam in pozitie de drepti in fata ochiului magic, verzui, al radioului cu lampi Grundig si, imitand miscarile ample ale unui violonist care manuieste dibaci arcusul, incepeam sa cant cat ma ti nea gura:
Du schwarzer Zigeuner, du kennst meinen Schmerz,
Und wenn deine Geige weint, dann weint auch mein Herz.
Tiganule negru, tu imi stii durerea,
Si cand tie iti plange vioara, mie-mi plange inima!
In limba germana, cuvantul Herz (inima) rima deja pe-a tunci la modul ideal cu substantivul Schmerz (durere) - in privinta asta nu s-a schimbat nimic pana astazi. In 1956, cand aveam sase ani, am vrut sa ma fac sofer de autobuz. Locuiam in cenusiul oras industrial Resita, chiar langa statia terminus, acolo unde autobuzele intorceau cu 180 de grade, pentru a lua din nou in piept drumul parcurs inainte. Faptul ca o dihanie atat de imensa precum autobuzul putea fi facuta sa-si schimbe radical directia doar cu ajutorul unui simplu volan si a doua maini care executau miscari rotative era fara doar si poate un miracol. Il invidiam peste masura pe soferul de autobuz. Cat o fi fost lumea de mare, nu putea exista om mai fericit decat el. Si se intelege de la sine ca nu visam nimic altceva decat sa ma protapesc si eu intr-o buna zi la inal time, pe scaunul lui, precum un rege pe falnicul sau armasar."
Descrierea produsului
Recompunand traseul biografic al autorului intr-o suita de 51 de anecdote, cartea are in centru spectacolul lumii - hilar, plin de surprize, adesea absurd. Dupa ce isi petrece copilaria si o buna parte a tineretii in Banatul natal, Jan Cornelius fuge in 1977 in Germania. Viata cotidiana in comunismul romanesc, in capitalismul occidental si apoi in societatea globala de azi ne este prezentata prin filtrul unui narator ale carui verva satirica si haz burlesc insenineaza chiar si momentele de tristete. Primita calduros de critica la aparitia editiei germane din 2013, cartea poate fi citita ca autobiografie fictionalizata, ca roman picaresc modern sau ca istorisire umoristica a vremurilor recente.
Cornelius este un elev al lui Eugen Ionescu si Hrabal, ba mai mult de-atat: al lui Hašek. Dupa cum se stie, acesta din urma a fost parintele bravului soldat Svejk. Se vorbeste in carte si despre lucruri amare: psihiatrie, Securitate… In cele din urma, reteta lui Cornelius impotriva fundaturilor si a dictatorilor este calaritul fara cal. Clovnescul. Asta ajuta, atat in Est, cat si in Vest. - Berliner Zeitung
Fragment din ebook:
"In 1953, cand aveam trei ani, am vrut sa ajung un Vico Torriani. Bunicii mei din Timisoara, la care imi fa ceam uneori veacul, ascultau seara de seara Radio Viena, unde acest star al muzicii usoare isi prezenta infocat hiturile. Plutind pe aripile extazului, ma postam in pozitie de drepti in fata ochiului magic, verzui, al radioului cu lampi Grundig si, imitand miscarile ample ale unui violonist care manuieste dibaci arcusul, incepeam sa cant cat ma ti nea gura:
Du schwarzer Zigeuner, du kennst meinen Schmerz,
Und wenn deine Geige weint, dann weint auch mein Herz.
Tiganule negru, tu imi stii durerea,
Si cand tie iti plange vioara, mie-mi plange inima!
In limba germana, cuvantul Herz (inima) rima deja pe-a tunci la modul ideal cu substantivul Schmerz (durere) - in privinta asta nu s-a schimbat nimic pana astazi. In 1956, cand aveam sase ani, am vrut sa ma fac sofer de autobuz. Locuiam in cenusiul oras industrial Resita, chiar langa statia terminus, acolo unde autobuzele intorceau cu 180 de grade, pentru a lua din nou in piept drumul parcurs inainte. Faptul ca o dihanie atat de imensa precum autobuzul putea fi facuta sa-si schimbe radical directia doar cu ajutorul unui simplu volan si a doua maini care executau miscari rotative era fara doar si poate un miracol. Il invidiam peste masura pe soferul de autobuz. Cat o fi fost lumea de mare, nu putea exista om mai fericit decat el. Si se intelege de la sine ca nu visam nimic altceva decat sa ma protapesc si eu intr-o buna zi la inal time, pe scaunul lui, precum un rege pe falnicul sau armasar."
Detaliile produsului