In Comunism inc.: Istorii despre o lume care a fost, Angelo Mitchievici si Ioan Stanomir exploreaza zona de umbra constituita de "emigratia interioara/exilul intern" din Romania comunista. Este vorba de acel segment intelectual care, in cele doua decenii dintre 1944 si 1964, a refuzat sa accepte dictatul Partidului Muncitoresc Roman, ducand mai departe traditia libertatii si pluralismului.

Volumul propune o imagine in oglinda, prin contrapunerea celor doua ipostaze care ilustreaza conditia intelectuala sub comunism: pe de o parte, participarea entuziasta si complicitatea cu crima si represiunea; pe de alta parte, asumarea demnitatii ca modalitate de reafirmare a umanismului si pluralismului. Comunism inc. este o suita de portrete ce reda complexitatea morala si intelectuala a deceniilor in care se naste Republica Populara Romana. Ea este, simultan, o meditatie despre turpitudinea intelectuala, dar si un omagiu adus celor care, in tacerea exilului sau a emigratiei interne, au scris cu gandul la un viitor al libertatii.

Perioada imediat urmatoare abdicarii fortate a regelui Mihai I s-a inscris in memoria colectiva a societatii romanesti interbelice sub semnul traumei, careia sintagma inspirata a lui Marin Preda, "obsedantul deceniu", ii va sublinia dimensiunea spectrala. In anii sai de pionierat, regimul comunist a insemnat instaurarea un climat al violentei ca politica de stat concomitent cu constructia unui nou cadru social unde nimic nu ramane neschimbat, de la discurs la gesticulatie, de la reflectie la conduite, pe fondul suprimarii tuturor libertatilor proprii societatilor democratice. Cartea de fata are in vedere in special cea de-a doua perioada, care realizeaza tranzitia si dinamica ei convulsiva. Am pornit de la premisa ca nici un document nu este atat de relevant ca literatura, intelegand prin aceasta si critica literara, pentru a investiga perioada de tranzitie de la o societate liberala cu toate derapajele ei, cum a fost societatea interbelica, la societatea comunista proiectata de ingineriile sociale staliniste. - Angelo Mitchievici

Eseurile de fata sunt organizate in forma unui triptic. Fiecare dintre etajele acestea corespunde unui segment temporal si de sensibilitate. Intentia autorului a fost aceea de a oferi cititorului un montaj cinematografic, capabil sa recupereze vocile unui timp trecut, cel dintre 1947 si 1964, dar si timbrul propriei sale subiectivitati, asumate ca atare.
Tablouri dintr-o expozitie poate fi citit asemenea unui film documentar. Arheologia intelectuala pe care se intemeiaza aduce la lumina obiectele ce locuiesc acest trecut. Povestea lor este o poveste despre lasitate, dar si despre demnitatea celor care nu adera. Este istoria Romaniei comuniste - pe temeliile ei se asaza Romania de dupa 20 mai 1990, cea care alege, in contra onoarei si curajului, mediocritatea compromisului. - Ioan Stanomir

Fragment din ebook:

Scriitorilor, in articolele si luarile de cuvant din anii 1931-1934.
Abia primul Congres al Uniunii Scriitorilor din 1934 impune acest concept la care se raliaza voci noi, precum aceea a lui A.A. Jdanov, care va  juca un rol esential in difuzarea lui. Asa cum demonstra insa Katerina Clark, in Rusia Sovietica literatura care  va  face  ulterior  obiectul  realismului  socialist  preexista aparitiei conceptului, laolalta cu alte orientari estetice. Boris Groys incearca sa demonstreze ca realismul socialist isi castiga si consolideaza pozitia oficiala prin interventia lui Stalin, eliminand o serie de "tovarasi de drum", precum avangarda rusa, angajata ideologic de partea revolutiei. Boris Groys este de parere ca Stalin se manifesta el insusi ca "artistul" unei opere de arta totale (Gesamtkunstwerk), eliminand orice concurenta posibila, cu atat mai mult cu cat avangarda asuma o serie de proiecte vizionare, de reflex utopic.
In Romania, realismul socialisteste  introdus  treptat  dupa  23  august  1944,  moment-cheie  din punct de vedere istoric, care aduce o repozitionare politica a Romaniei de partea Aliatilor si impotriva Germaniei naziste, pentru a evita consecintele unei ocupari in forta a tarii. Din cauza impopularitatii partidului comunist, accederea acestuia la putere s-a facut in mai multe etape in intervalul 23 august 1944 - 30 decembrie 1947, cand regele Mihai I este silit sa abdice. Pana la aceasta data, realismul socialist nu are un caracter de metoda unica, silit sa coexiste intr-un spatiu al pluralitatii estetice specific unui climat democratic.