Se nascusera in jurul lui 1950, astfel ca la 18-20 de ani au prins scurta perioada in care s-a trait, in Romania comunista, cu iluzia libertatii. Erau fara indoiala snobi, dar tocmai de aceea admirau cultura. Citeau The Doors of Perception de Aldous Huxley sau cartile lui Carlos Castaneda si voiau, cu ce aveau la indemana, sa traiasca experientele pomenite acolo. Baietii purtau parul lung, blugi de la pachet, din Occident, pe care-i frecau la genunchi ca sa se decoloreze, si camasi imprimate discret cu flori. Uneori isi desenau pe obraz „tatuaje“ cu carioca. Vara mergeau in gasca, baieti si fete, la Doi Mai, socotit in anii ’60-’70 locul cel mai sic de pe litoral. Mai tarziu s-au mutat la Vama Veche. Multi dintre ei faceau nudism – o alta forma de libertate. Noaptea aprindeau cate un foc pe plaja si stateau in grup pana-n zori, band si cantand muzica folk…
Regizorul Cristian Pepino, care face parte din aceasta generatie, a pus in scena povestile pline de haz pe care le-a trait – sau le-a auzit – in vacantele petrecute succesiv la Doi Mai, Mamaia-sat si Vama Veche in anii ’60, ’70, ’80 si chiar ’90. Alaturi de Cristi si de Cristina Pepino, apar in aceste pagini, din generatia lor sau dintr-una mai veche, in roluri mai mari sau mai mici, personaje precum Silviu Purcarete, Antonio Albici, Cristi Hadji-Culea, Valeriu Moisescu, Tudor Florian, Lucian Giurchescu, George Banu, Nuni Anestin, Dinu Kivu, Alexandru Tocilescu, Vladimir Popescu-Deveselu, Decebal Scriba, Lache Hariton, Francois Pamfil, Vasile Gorduz, Anamaria Smigelschi, Ioana Craciunescu etc. Dincolo insa de oameni, locuri si intamplari, autorul evoca atmosfera speciala, seducatoare, a acelor vacante, o atmosfera pesemne imposibil de regasit astazi.
Fragment din ebook:

De ce Cartea de la Vama Veche? Pentru ca acolo am inceput-o. Si pentru ca titlul asta poate starni interesul multora – pe care sper sa nu-i dezamagesc. Unii ar putea spune si ca e un titlu „mai comercial“ ca altele. Vama Veche este acum un mare „brand“, desi nimeni nu pare de fapt sa stie ce reprezinta si ce fel de marfa e. Pentru bosorogii de varsta mea, este ceva iremediabil pierdut. Eheee... cum era pe vremuri Vama Veche... Cum sa fie? Un loc parasit, uitat de lume, la marginea societatii, ca de aceea mergeam acolo noi, tinerii de atunci, ca sa ne simtim liberi. Cum fac si tinerii de acum.  Si de fapt, intai a fost „la Doimai“, pe urma a fost „la Vama“. Dintre adolescentii care mergeau acolo prin 1965–’68, cred ca cei mai multi erau de la Liceul Lazar si de la Liceul Tonitza, cei mai snobi si cei mai rasfatati. Eu faceam parte  din  doua  gasti,  cea  a  lazaristilor,  care  locuiau majoritatea in Cotroceni (Dan Mastacan, Tony Petrasincu, Tosa Bratescu, Mary Darlau, surorile Caffe si multi altii), si gasca de la Foisorul de Foc, numita asa pentru ca mai toti stateau prin zona aia (Silviu Purcarete, Antonio Albici, Mihaela Marinescu, Ioana Craciunescu, Puck Barna, Dimi Simon...).