Dubla flacara. Dragoste si erotism
Dubla flacara exploreaza legatura intima dintre sex, erotism si dragoste – temele preferate ale lui Octavio Paz, laureat al Premiului Nobel. Pornind de la Banchetul lui Platon si sfarsind cu romanele moderne, Paz scrie, de fapt, o istorie a dragostei si a erotismului. Paginile de fata trec totul in revista, de la tabuuri la reprimari, de la Sade la Freud, de la pacatul originar la inteligenta artificiala.

Marele pericol care ii paste pe indragostiti, capcana mortala in care multi cad, este egoismul. Pedeapsa nu se lasa asteptata: ei nu vad nimic si pe nimeni in afara de ei insisi, pana cand devin stana de piatra sau… se plictisesc. Egoismul e un put adanc. Pentru a iesi la aer curat trebuie sa privim dincolo de noi insine: acolo este lumea si ne asteapta. - OCTAVIO PAZ

Traducere de Cornelia Radulescu
Fragment din cartea "Dubla flacara" de Octavio Paz

"Femeile - mai exact spus, patricienele - ocupa un loc deosebit in istoria Romei, atat in timpul Republicii, cat si in timpul Imperiului. Mame, sotii, surori, fiice, amante: nu exista episod din istoria romana in care sa nu participe o femeie alaturi de orator, razboinic, politician sau imparat. Unele au fost eroice, altele virtuoase si altele infame. In ultimii ani ai Republicii apare alta categorie sociala: curtezana. N-a trecut mult timp si a devenit un ax al vietii moderne si obiect de cronica de scandal. Atat unele, cat si celelalte, patricienele si curtezanele, sunt femei libere in diferitele sensuri ale cuvantului: prin nastere, prin mijloace si prin moravuri. Libere mai ales pentru ca, intr-o masura necunoscuta pana atunci, au libertatea sa accepte sau sa-si respinga iubitii. Sunt stapane pe corpul si pe sufletul lor. Eroinele poemelor erotice si de dragoste provin din ambele clase. La randul lor, ca si in Alexandria, tinerii poeti formeaza grupuri care isi cuceresc notorietatea atat prin operele lor, cat si prin opiniile, moravurfle si amorurile lor. Unul dintre acestia a fost Catul. Disputele sale literare si satirele lui nu au fost mai putin faimoase decat poemele lui de dragoste. A murit tanar, iar poemele lui cele mai bune sunt cele care marturisesc dragostea lui pentru Lesbia, nume poetic sub care se ascundea o patriciana vestita pentru frumusetea, pozitia si viata ei desfranata (Clodia). O poveste de dragoste ba fericita, ba nefericita, ingenua si cinica. Contopirea contrariilor - dorinta si manie, senzualitate si ura, paradisul intrevazut si infernul trait - se rezolva in mici poeme de concentrata intensitate. Modelele lui Catul au fost poetii alexandrini, mai ales Calimah celebru in perioada Antichitatii, dar de la care nu ne-au ramas decat fragmente - si Sappho."