Tradusa in premiera in Romania, seria de carti “DETECTIVII TIMPULUI” se bucura de un mare succes in Germania unde multi profesori o recomanda elevilor lor. Volumele sunt concepute ca niste romane politiste, pline de mister care-i transporta pe copii in trecut.  Povestile se bazeaza pe evenimente istorice reale. La finalul fiecarei carti, copiii vor gasi un glosar de termeni istorici importanti referitori la perioada respectiva. Cum traiau oamenii in Egiptul Antic sau pe vremea lui Alexandru cel Mare? Cum se imbracau, ce obiceiuri aveau Cezar, Tutankamon sau Marco Polo? Sunt doar cateva din informatiile pe care copiii le pot afla in timp ce vor face pe detectivii alaturi de eroii acestor carti pline de aventuri.

    Julian, Kim si Leon calatoresc prin timp pe urmele raufacatorilor. Insa calatoriile in timp nu sunt deloc lipsite de pericole... Edo, 1700 dupa Hristos. Shogunul abia reuseste sa scape de steaua aruncata de un ninja. Cine este misteriosul atacator? Detectivii timpului sunt pe urmele unui faptas care poate fugi nu numai pe acoperisuri, dar si pe apa.

    Autorul seriei, Fabian Lenk este un scriitor renumit de romane de mister si suspans pentru copii. El propune parintilor si copiilor o noua metoda ca sa faca istoria materia favorita a copiilor. Mai mult, romanele politiste sunt excelente pentru antrenamentul mintii
    Fragment din volumul "Detectivii timpului 17 Juramantul samuraiului" de Fabian Lenk:

    „Miezul noptii trecuse de mult, cand prietenii putura sfarsit sa mearga in camera lor. Chiar daca fusese o zi lunga, Julian nu simtea niciun pic de oboseala. Ceea ce Leon le povestise mai devreme lui si lui Kim nu ii dadea pace. Inainte de a se duce in camera, il mai trasesera un pic de limba pe bucatarul-sef.
    Insa Osamu nu cunostea toate ajutoarele din bucatarie si nu isi putu aminti de un om gras cu o cicatrice. In zile ca aceea, el avea in subordine chiar si o suta de oameni. In bucatarie era un du-te-vino neincetat, in functie de numarul de oameni necesari. Unele ajutoare erau angajate doar pentru o zi, si nu de el, ci de un slujbas de rang inalt, care se ocupa doar de personalul palatului.
    Si prietenii mai aflasera ceva: nu era deloc greu sa se patrunda prin intrarea pentru livrari, deoarece nenumarate alimente proaspete erau livrate. Osamu cutreiera zilnic pietele din Edo si alegea cele mai bune marfuri, care erau apoi livrate de catre fermieri la palat.
    „Daca palatul are un punct slab, acesta trebuie sa fie", se gandi Julian.
    — Unde poate sa fie acel ninja? cugeta Julian si ii privi intrebator pe prietenii sai.
    Kim statea culcata pe salteaua ei, jucandu-se cu Kija.
    — Asta nu prea avem cum sa aflam. Doar nu putem intoarce tot palatul cu susul in jos.
    — Si daca ar trebui totusi sa-l informam pe shogun? intreba Leon.
    Insa Julian clatina din cap.
    — Ar fi o vanatoare de fantome. Nu mai sunt ajutoare grase cu cicatrice in bucatarie, doar ne-am face de ras. Probabil ca shogunul ne-ar da afara. Si ce s-ar alege atunci de Mozaemon? Nu putem risca asa ceva!
    Kim isi intrerupse jocul cu pisica.
    — Asadar, ce propui?
    — Nu stim unde s-a ascuns razboinicul ninja. Nu stim nici ce rol are daimyo in toata aceasta poveste. Poate este complice al luptatorului ninja, zise Julian ganditor. Dar stim un lucru: shogunul va fi tinta unui atac. Iar camera noastra se afla pe coridorul care duce catre incaperile private ale conducatorului. Asadar, vom face de garda in noaptea asta.”