Multe dintre ideile innoitoare despre educatie ale lui Bertrand Russell au fost socotite, in epoca sa, absolut scandaloase. In aceasta carte, autorul pledeaza pentru eliberarea copilului de ascultarea neconditionata datorata parintilor si autoritatii religioase. Russell sustine ca societatea se poate transforma radical daca la baza educatiei sta cunoasterea insotita de iubire. Ideile si argumentele remarcabile din aceste pagini si-au pastrat prospetimea si aplicabilitatea pana in ziua de azi.

 

Daca le spuneti copiilor ca trebuie sa fie iubitori, riscati sa generati in ei fatarnicie si mistificare. Pe cand daca ii faceti fericiti si liberi, daca-i inconjurati cu bunatate, veti constata ca devin prietenosi cu toata lumea in mod spontan si ca aproape toata lumea devine prietenoasa cu ei. O dispozitie iubitoare si increzatoare se autojustifica, deoarece ii confera celui in cauza un farmec irezistibil si creeaza reciprocitatea afectiva asteptata. Acesta e unul dintre cele mai importante rezultate pe care le putem spera de la o educatie corecta a caracterului. – Bertrand Russell

Traducere si note de S.G. Dragan

autoconservarea insasi este culpabila. Dar metodele lor educationale puteau fi justificate doar de o situatie disperata, caci in cazul oricarei natiuni neaflate in pericol iminent aceste metode ar fi fost blamabile. Religia shintoista, care nu trebuie pusa la indoiala nici chiar de profesorii universitari, cuprinde o istorie la fel de dubioasa ca Facerea; in comparatie cu tirania teologica din Japonia, procesul de la Dayton paleste pana la insignifianta. Exista o la fel de apriga tiranie etica: nationalismul, pietatea filiala, cultul imparatului etc. nu pot fi puse sub semnul intrebarii si deci multe tipuri de progres sunt practic imposibile. Marele pericol al unui sistem rigid de acest fel consta in aceea ca poate provoca o revolutie ca singura metoda de progres. Acest pericol este real, desi nu imediat, si e in mare masura generat de sistemul educational.

In Japonia exista deci o meteahna opusa celei din vechea China. In timp ce invatatii chinezi erau prea sceptici si lenesi, produsele educatiei japoneze sunt probabil prea dogmatice si prea energice. Educatia n-ar trebui sa produca nici resemnare sceptica, nici supunere la dogma. Ar trebui sa cultive credinta potrivit careia cunoasterea poate fi atinsa intr-o anumita masura, desi cu dificultate; credinta ca o buna parte din ceea ce trece drept cunoastere la un moment dat este, pesemne, mai mult sau mai putin gresit, dar ca greselile pot fi corijate prin grija si sarguinta."