Datorie de capitan

De (autor): Stephan Talty , Richard Phillips

0
(0 review-uri)
Datorie de capitan - Richard Phillips, Stephan Talty
Rasfoieste

Datorie de capitan

De (autor): Stephan Talty , Richard Phillips

0
(0 review-uri)

Datorie de capitan este povestea dramatica a marinarului de cariera care a fost tinut captiv pe o barca de salvare in apropierea tarmului anarhic si violent al Somaliei. In timpul captivitatii si-a adunat toate resursele pentru a supravietui, rezistand tuturor momentelor dificile, intr-o batalie indarjita pe viata si pe moarte.

O poveste de aventura si curaj, care ne prezinta in cele mai mici detalii perioada in care a fost tinut ostatec pe ocean – caldura insuportabila, amenintarile cu moartea, simulacrele de executii si tentativa de evadare.

O ecranizare Columbia Pictures, avandu-i ca producatori pe Kevin Spacey si Scott Rudin, iar in rolul principal pe Tom Hanks.

Ma alatur sentimentului de admiratie al intregii tari fata de atitudinea temerara a capitanului Phillips si de preocuparea sa altruista pentru echipajul pe care l-a condus. Curajul sau este un exemplu pentru toti americanii. - Presedintele Barack Obama, 12 aprilie 2009

Capitanul RICHARD PHILLIPS s-a nascut in Winchester, Massachusetts si are sapte frati si surori. Este casatorit cu Andrea Coggio, asistenta la sectia urgente si au doi copii. Phillips a absolvit Academia Maritima Massachusetts, in 1979. Fragment din carte:

"Aleut Provider avea traseu din Seattle spre Alaska si inapoi. Trebuia sa trecem prin Inland Passage spre nord, prin Charlotte-town catre Kodiak, printre Insulele Aleutine pana la Insulele Pribilof de la Cercul Polar Arctic, pe langa niste sate de pescari unde se proceseaza somoni si homari uriasi adusi de traulere. Trebuia, de asemenea, sa transportam provizii in satele de indieni in baza unui contract cu guvernul american, dar orice puteam aduce apoi la un anumit pret era profit pur. Astfel, ambarcatiunea era plina cu tot felul de produse care pot fi transbordate : piei de foca facute gramezi in cala, carne de somon indesata in lazi frigorifice. Iar pe punte, deasupra copastiilor, erau depozitate lazi, butoiase goale de bere care trebuia umplute in Seattle, motociclete, stalpi de telefonie, snowmobiluri si extinctoare.
Parea o cursa desprinsa din Beverly Hillbillies catre nicaieri.
Eram singurul ofiter clasa a treia pe acest vapor. Vorbeam foarte rar cu capitanul, cutumele ierarhice nu permiteau acest lucru. Cabina mea era ingrozitor de mica si avea o usa de lemn care intre timp a ramas si fara balamale dupa o furtuna si pe care am inlocuit-o cu o patura de lana, singura mea protectie impotriva vanturilor arctice. De multe ori cand ma trezeam dimineata aveam apa pe jos in cabina. Ma intrebam mereu in ce naiba m-am bagat.
In a treia saptamana pe apa, am intrat in bucluc. Capitanul ma raportase pe mine si pe ofiterul clasa a doua pentru o incalcare minora a regulamentului, si anume ca nu facuseram raportul de flux - reflux pentru portul urmator. De fapt noi scriseseram cotele, dar secundul le ratacise pe undeva, crezand ca hartia respectiva e de aruncat. Secundul a mers la capitan sa ne sustina cauza, dar acesta a refuzat sa-l asculte. Prin urmare, si-a dat demisia si a plecat de pe vas. Ofiterul clasa a doua a demisionat si el in semn de solidaritate, urmat de sotia lui, care lucra ca ospatarita pe vas. Si seful de echipa a plecat, impreuna cu ajutoarele de marinar.
Toata lumea a refuzat sa mai munceasca si a plecat de pe vapor. Asa ca, dintr-odata, ofiter secund pe ambarcatiunea care se indrepta spre Cercul Arcticului era un onorabil sofer de taxi. Echipajul era atat de mic, incat am fost nevoiti sa angajam doi adolescenti, unul de paisprezece si altul de saisprezece ani, ca ajutoare de marinar. Capitanului nu-i pasa. Tot ce conta pentru el era sa fie sigur ca toata lumea de pe vas este treaza. El insusi era un fost alcoolic care interzisese orice bautura alcoolica pe vas. Dar dupa cateva ore pe mare, o parte din echipaj daduse pe gat niste sticle de alcool etilic din cereale, marca Everclear. E o chestie cumplit de tare si nu stiu ce anume din ea, impreuna cu lumina orbitoare de la Cercul Arctic, i-a cam scos de pe linie pe toti. Capitanul iesea in fiecare zi din cabina si tipa la mine."
Citeste mai mult

-60%

PRP: 24.90 Lei

!

Acesta este Pretul Recomandat de Producator. Pretul de vanzare al produsului este afisat mai jos.

9.90Lei

9.90Lei

24.90 Lei

Primesti 9 puncte

Important icon msg

Primesti puncte de fidelitate dupa fiecare comanda! 100 puncte de fidelitate reprezinta 1 leu. Foloseste-le la viitoarele achizitii!

Indisponibil

Plaseaza rapid comanda

Important icon msg

Completeaza mai jos numarul tau de telefon

Poti comanda acest produs introducand numarul tau de telefon. Vei fi apelat de un operator Libris.ro in cele mai scurt timp pentru prealuarea datelor necesare.

Descrierea produsului

Datorie de capitan este povestea dramatica a marinarului de cariera care a fost tinut captiv pe o barca de salvare in apropierea tarmului anarhic si violent al Somaliei. In timpul captivitatii si-a adunat toate resursele pentru a supravietui, rezistand tuturor momentelor dificile, intr-o batalie indarjita pe viata si pe moarte.

O poveste de aventura si curaj, care ne prezinta in cele mai mici detalii perioada in care a fost tinut ostatec pe ocean – caldura insuportabila, amenintarile cu moartea, simulacrele de executii si tentativa de evadare.

O ecranizare Columbia Pictures, avandu-i ca producatori pe Kevin Spacey si Scott Rudin, iar in rolul principal pe Tom Hanks.

Ma alatur sentimentului de admiratie al intregii tari fata de atitudinea temerara a capitanului Phillips si de preocuparea sa altruista pentru echipajul pe care l-a condus. Curajul sau este un exemplu pentru toti americanii. - Presedintele Barack Obama, 12 aprilie 2009

Capitanul RICHARD PHILLIPS s-a nascut in Winchester, Massachusetts si are sapte frati si surori. Este casatorit cu Andrea Coggio, asistenta la sectia urgente si au doi copii. Phillips a absolvit Academia Maritima Massachusetts, in 1979. Fragment din carte:

"Aleut Provider avea traseu din Seattle spre Alaska si inapoi. Trebuia sa trecem prin Inland Passage spre nord, prin Charlotte-town catre Kodiak, printre Insulele Aleutine pana la Insulele Pribilof de la Cercul Polar Arctic, pe langa niste sate de pescari unde se proceseaza somoni si homari uriasi adusi de traulere. Trebuia, de asemenea, sa transportam provizii in satele de indieni in baza unui contract cu guvernul american, dar orice puteam aduce apoi la un anumit pret era profit pur. Astfel, ambarcatiunea era plina cu tot felul de produse care pot fi transbordate : piei de foca facute gramezi in cala, carne de somon indesata in lazi frigorifice. Iar pe punte, deasupra copastiilor, erau depozitate lazi, butoiase goale de bere care trebuia umplute in Seattle, motociclete, stalpi de telefonie, snowmobiluri si extinctoare.
Parea o cursa desprinsa din Beverly Hillbillies catre nicaieri.
Eram singurul ofiter clasa a treia pe acest vapor. Vorbeam foarte rar cu capitanul, cutumele ierarhice nu permiteau acest lucru. Cabina mea era ingrozitor de mica si avea o usa de lemn care intre timp a ramas si fara balamale dupa o furtuna si pe care am inlocuit-o cu o patura de lana, singura mea protectie impotriva vanturilor arctice. De multe ori cand ma trezeam dimineata aveam apa pe jos in cabina. Ma intrebam mereu in ce naiba m-am bagat.
In a treia saptamana pe apa, am intrat in bucluc. Capitanul ma raportase pe mine si pe ofiterul clasa a doua pentru o incalcare minora a regulamentului, si anume ca nu facuseram raportul de flux - reflux pentru portul urmator. De fapt noi scriseseram cotele, dar secundul le ratacise pe undeva, crezand ca hartia respectiva e de aruncat. Secundul a mers la capitan sa ne sustina cauza, dar acesta a refuzat sa-l asculte. Prin urmare, si-a dat demisia si a plecat de pe vas. Ofiterul clasa a doua a demisionat si el in semn de solidaritate, urmat de sotia lui, care lucra ca ospatarita pe vas. Si seful de echipa a plecat, impreuna cu ajutoarele de marinar.
Toata lumea a refuzat sa mai munceasca si a plecat de pe vapor. Asa ca, dintr-odata, ofiter secund pe ambarcatiunea care se indrepta spre Cercul Arcticului era un onorabil sofer de taxi. Echipajul era atat de mic, incat am fost nevoiti sa angajam doi adolescenti, unul de paisprezece si altul de saisprezece ani, ca ajutoare de marinar. Capitanului nu-i pasa. Tot ce conta pentru el era sa fie sigur ca toata lumea de pe vas este treaza. El insusi era un fost alcoolic care interzisese orice bautura alcoolica pe vas. Dar dupa cateva ore pe mare, o parte din echipaj daduse pe gat niste sticle de alcool etilic din cereale, marca Everclear. E o chestie cumplit de tare si nu stiu ce anume din ea, impreuna cu lumina orbitoare de la Cercul Arctic, i-a cam scos de pe linie pe toti. Capitanul iesea in fiecare zi din cabina si tipa la mine."
Citeste mai mult

De pe acelasi raft

De acelasi autor

Parerea ta e inspiratie pentru comunitatea Libris!

Noi suntem despre carti, si la fel este si

Newsletter-ul nostru.

Aboneaza-te la vestile literare si primesti un cupon de -10% pentru viitoarea ta comanda!

*Reducerea aplicata prin cupon nu se cumuleaza, ci se aplica reducerea cea mai mare.

Ma abonez image one
Ma abonez image one