Lansand o viziune interdisciplinara (elemente de istoria culturii si a ideilor, religii comparate, sinologie, teologie comparata, literatura comparata), China harului va invita la o calatorie in profunzimea universului cultural chinez, in dimensiunea sa mitico-religioasa, privit prin ochii protagonistilor contactului dintre lumea crestina europeana si cea chineza – misionarii ajunsi in China din Siria in secolele VII-XIII, catolici franciscani si iezuiti in secolele XIII-XVIII, anglicani, ortodocsi.

Cartea ofera cititorilor romani, pentru prima data, o ampla panorama istorica a impactului – adesea dramatic – dintre cele doua lumi. E totodata povestea uneia dintre cele mai frumoase aventuri ale spiritului din istoria umanitatii: epopeea intalnirii a doua mari civilizatii care au evoluat, cateva milenii, aprope independent una de alta.

China monoteista, China virtutii, China harului Religia Ru si crestinismul

Cartea pe care o propun este o lucrare originala, bazata pe teza mea de doctorat. E o lucrare interdisciplinara ce tine de istoria culturii si a ideilor, istoria religiilor si religia comparata, sinologie, literatura comparata etc.
La un nivel ea poate fi citita ca o incursiune palpitanta in lumea chineza, privita prin ochii primilor protagonisti ai contactului dintre lumea crestina si cea chineza: misionarii ajunsi in China mai intai din Siria in secolele VII-XIII, apoi cei catolici franciscani si iezuiti in secolele XIII-XVIII, cei anglicani si ortodocsi, pana in prezent. Publicul roman are acces prima data la o ampla panorama istorica a impactului dintre cele doua civilizatii, care a fost adesea unul dramatic.

Este totodata povestea uneia dintre cele mai frumoase aventuri ale spiritului din istoria lumii: este epopeea intalnirii dintre doua mari civilizatii, care au evoluat de-a lungul mai multor milenii practic independent una de alta.

Ea incepe cu ipoteza unei prezente in China a Apostolului Toma – misiune ramasa fara urmari deoarece persecutiile si budismul sterg urma acelei prime incercari de evanghelizare. Mai tarziu, calugarii sirieni aduc in China „Religia Luminii” – un crestinism influentat de maniheism, pe care il traduc in chineza prin termeni budisti si daoisti. Primele comunitati crestine in China includ straini precum cei veniti din Sogdiana, care au lasat monumente ca „stalpul de la Luoyang” ridicat in anul 815 d.H. si descoperit in 2006. Din sec. VII dateaza prima manastire crestina, bizantina, in China: manastirea Da qin. Tot atunci se compun in chineza „Sutrele lui Iisus”.

In secolul XVI Europa inca nu stia ca imperiul chinez exista si ca e acelasi cu Catay-ul din relatarea lui Marco Polo. Limba chineza era total necunoscuta. Abia prin 1590 Matteo Ricci scrie primul dictionar chinez. Dintr-un strain barbar Ricci devine un respectat mandarin chinez si consilier al imparatului Chinei, primul strain ce patrunde in Orasul Interzis. El e cel ce da numele latinesc al lui Confucius si traduce primele carti confucianiste in latina, fiind recunoscut ca „Parintele sinologiei”. Alt misionar, Martino Martini, numit si „Mandarinul celest”, publica in Europa prima istorie a Chinei de la originile sale. Ambii afirma monoteismul religiei chineze arhaice si prezinta China ca o teocratie – perspective despre care se vorbeste prima oara in spatiul cultural romanesc. Povestea inorogului chinez, talcuit de Martini ca profetie despre Hristos, e una din cele mai frumoase pagini din Analele Primaverii si Toamnei si in acelasi timp un exemplu de contextualizare si lectura interculturala si intertextuala menit a facilita dialogul dintre doua universuri aflate la o incomensurabila distanta culturala si lingvistica. Europa si China reprezinta una fata de alta maxima alteritate civilizationala posibila pe planeta noastra. Or, efortul primilor sinologi de a acoperi aceasta prapastie lingvistica, culturala si religioasa e cu atat mai spectaculos cu cat ei s-au lovit de opacitatea receptarii in epoca a acestei alteritati – care in unele privinte inca persista si azi. E descrisa faimoasa Controversa a Riturilor chineze, una din cauzele desfiintarii ordinului iezuit.

Cata lume stie la noi ca a existat un imparat chinez numit „Constantin cel Mare al Chinei”?