Barbu Stefanescu Delavrancea (11 aprilie 1858-29 aprilie 1918) a fost un scriitor, gazetar, orator si avocat roman, membru al Academiei Romane si primar al Capitalei. Este tatal pianistei si scriitoarei Cella Delavrancea si al arhitectei Henrieta Delavrancea, una dintre primele femei-arhitect din Romania. Si-a inceput studiile la Liceul Sf. Sava, fiind remarcat pentru talentul si capacitatea sa de asimilare. Atmosfera din internat si imaginea adolescentului vibrand de pasiune vor fi evocate in nuvela Bursierul. Din aceasta perioada (1876-1877) dateaza si primele lui incercari literare. Din 1877 Barbu Stefanescu devine student al Facultatii de Drept. Dupa ce incepe sa publice versuri in ziarul Romania libera, in 1878 publica primul sau volum, placheta de poezii Poiana lunga. Amintiri. Scriitorul isi va semna operele cu varianta definitiva Barbu Delavrancea dupa acel tinut de mare originalitate etno-culturala, de care scriitorul se simtea foarte legat sufleteste (Vrancea). Dupa un scurt popas la Paris (1882-1884), pentru a-si desavarsi studiile juridice, Delavrancea publica in 1885 volumul de nuvele Sultanica. Un moment important in activitatea sa jurnalistica il reprezinta revista Lupta literara (1887), cu accentuate atitudini critice in probleme de critica si de istorie literara. Cu vocatia perceperii evenimentelor politice si culturale in cele mai profunde sensuri, lansat in politica, ajunge in 1899 primar al Bucurestilor. Ramane in literatura, insa, intai de toate prin Hagi-Tudose si prin trilogia dramatica moldoveneasca.