Gellu Naum s-a nascut pe 1 august 1915 la Bucuresti si a fost un eseist, poet, prozator si dramaturg roman, considerat cel mai important reprezentant roman al curentului suprarealist si unul dintre ultimii mari reprezentanti ai acestui curent, pe plan european. In 1926 intra la liceul "Dimitrie Cantemir" din Bucuresti, unde incepe sa scrie versuri in urma unui pariu. Debuteaza cu doua poezii publicate in revista Cuvantul. Intre 1933 si 1937, Gellu Naum urmeaza cursurile Universitatii din Bucuresti, studiind filosofia, dar in anul III a fost arestat pentru ca a fost surprins scriind "parole cu caracter subversiv" pe zidurile unor case din capitala. Trei ani mai tarziu, pleaca la Paris, unde isi continua studiile de filozofie la Sorbonna. Intors in tara in 1939, va fi mobilizat si trimis pe frontul de Rasarit. In anii 1950 si 1960, publica mai multe carti de literatura pentru copii (precum mult apreciata "Carte cu Apolodor"), dar si de literatura proletcultista (precum volumul "Soarele calm" sau romanul pentru tineret "Tabara din munti"). Opera sa este tradusa in principalele limbi internationale, fiind incununata cu premii importante: Premiul special al Uniunii Scriitorilor din Romania pentru intreaga activitate literara, 1986, Premiul european de poezie, Munster, 1999 si The American Romanian Academy Arts Award, in 2002. S-a stins din viata la varsta de 86 de ani.