Dupa 15 ani, Simona Popescu revine cu un nou volum de poezie. E un prim motiv de bucurie. Al doilea e dat de sansa oferita cititorului de a se (re)intilni cu frapanta sa originalitate. Avind certe radacini in volumele ei anterioare, imaginarul naturii ajunge in Cartea plantelor si animalelor la desavirsire, intr-o structurare savanta, subtila si indeaproape supravegheata. Cu precizarea imediata ca e un imaginar al naturii apartinind unei poete care vine din cultura si care a citit cartile care o glorifica, a vazut tablourile si filmele care i-au fost consacrate, a ascultat muzica dedicata temei, de unde dimensiunea culturala a volumului. Un volum care, pe de o parte, celebreaza felurimea lumii si a sonoritatilor sale, iar, pe de alta parte, insceneaza vulnerabilitatea existentiala si etica a omului, propunind, sub un titlu aparent atit de simplu, o complicata ecologie a eului. - Sanda Cordos

 

Nu stiu daca mai exista multi scriitori in literatura romana care sa scrie o carte atit de vesela/luminoasa/translucida/populata/tonica/infloritoare/fosnitoare despre deceptie/izolare/dezamagire/prietenie/depresie/virsta/feminitate/vulnerabilitate/trecere si constientizarea ei si alte teme pentru care autoarea alege sa nu foloseasca niciodata cuvintele care se folosesc (si nu am sa le numesc nici eu). In 1997 aparea la Editura Nemira prima editie a Exuviilor. Astazi, Cartea plantelor si animalelor vine si face lumina, dus-intors, pe tot drumul literar al Simonei Popescu, drum pe care multiplele ele-insami se leaga intre ele, se stiu de cind lumea sau dimpotriva, se conduc, se insotesc, se descopera. Cartea plantelor si animalelor e acolo unde viata si poezia stau mai mult ca niciodata de aceeasi parte a drumului, unde il faut cultiver notre jardin e si despre text, si despre respiratia de zi cu zi. Pur si simplu, o botanica poetica ageless. - Svetlana Carstean