De mii de ani, povestile vin dinspre sat catre oras, ca sursa de intelepciune. De ceva vreme, aceste povesti au amutit, coplesite fiind de istorisirile de la oras. Nu mai stim la ce viseaza copiii de la sate. Care sunt reperele lor de bunatate. Care sunt obstacolele lor. Povestile acestea par intrate in amortire, fara nicio sansa in competitia cu universul mult mai colorat, mai agresiv, mai bine promovat al „povestilor de la centru". 
 

Povestea a fost mereu antrenament pentru viata, busola pentru valori, sursa de inspiratie si de visare. Dar nu ne antrenam peste tot la fel. Vom vedea ca pentru un copil de la sat a ajuta pe cineva inseamna sa taie lemne, sa care apa sau sa dea de mancare la pui. Pentru foarte multi dintre ei bunatatea inseamna mai ales prezenta familiei. Sunt tot mai multi copii lasati in urma de parintii plecati la munca peste hotare. Sunt tot mai multi copii crescuti de bunici, copii care spera din tot sufletul sa nu ramana singuri. Sunt tot mai multi copii care nu mai merg la scoala.
 

Ca scriitor, aleg intotdeauna drumul greu. Pentru ca stiu ca la capatul lui voi gasi o minune, nu o banalitate. Nu a fost usor sa strang sute de raspunsuri de la tot atatia copii din 16 localitati din Romania. Dar aceste seminte de bunatate au rodit intr-o carte. O carte despre ce inseamna sa fim generosi, deschisi, sa avem incredere si rabdare. Despre cum educatia e singura cale rodnica. Despre cum doar impreuna ne va fi cu adevarat mai bine. 

Veti gasi multe dintre gandurile copiilor in paginile scrise de mana despre bunatate. Le-am lasat asa, neprelucrate, pentru ca inocenta lor este arta. Cele sapte povesti se hranesc din samburii narativi culesi din aceste raspunsuri. Ele pun laolata vis, emotie, speranta si intelepciune. Sper sa fie o sursa de inspiratie pentru toti copiii, indiferent unde locuiesc. - Cristina Andone

Cristina Andone este Autoarea Lunii Octombrie pe libris. ro. Citeste interviul ->