Sunt dezvaluite in aceasta carte cele mai dure adevaruri despre spionaj si spioni. Un fost spion este angajat - intrucit el cunoaste regulile „jocului“ - sa descopere dovezile care sa ateste existenta unor afaceri murdare la un nivel care include atat interese economice, cat si politice de importanta majora. El porneste la treaba ajutat de o reporterita. Actiunea devine exploziva, mutandu-se din Japonia in America, din insulele cu nume exotice in Europa; asasinatele si distrugerile se tin lant, cei doi sunt urmariti de mai multe servicii secrete, pentru ca in final sa se descopere teribilul adevar.
Fragment din romanul "Cameleonul" de William Diehl:

" La marginea oraselului Newtonabbey, situat la sase sau sapte mile nord-est de Belfast, sirul de case intunecate, lipite una de cealalta, pareau sa se intinda pe mile intregi ca si cum s-ar fi reflectat in oglinda.Se ingramadeau pe strazile pavate cu piatra, ca niste biete dubluri, colorate intr-un cenusiu monoton, de deceniile de praf industrial, care luase de mult locul culorilor pe care le avusesera casele candva. Una dintre amintirile cele mai recente ale lui Tony Falmouth era ca, atat casa lui ,cat si toate casele din aceasta monotonie infinita se cojeau. Zugraveala acoperita de cenusiu atarna in fasii la ferestre, usi si arcade, ca o piele moarta pe un trup ars. In cosmarurile tineretii lui, incepea sa ploua, fasiile deveneau ude, casele incepeau sa se topeasca si, in curand, strazile inguste erau inundate de o masa cenusie de materie vascoasa, iar Tony alerga pe trotuar, incercand sa-si gaseasca propria casa in raul vascos de mizerie gri. Apoi se trezea.
Pana la zece ani, Tony Falmouth incepuse deja sa se confrunte cu o criza de identitate. Unchiului Jerry trebuia sa-i multumeasca pentru asta. Unchiul Jerry era o alta amintire persistenta din tineretea lui, dar una cu mult mai placuta. Era un barbat slab si vanos, vorbaret, intotdeauna zambitor, care ingana intotdeauna o melodie necunoscuta. Era un barbat atat de urat, incat era frumos; avea un nas mare, plin de negi, si maini atat de mari, incat putea sa ascunda o halba de bere in pumn.
Jerry Devlin, fratele mamei sale, ii asculta visele si spaimele si statea de vorba cu el. Nimeni nu mai facea asta. Tatal sau, Emmett, ascunzandu-se sub greutatea slujbei si a intretinerii familiei, blestemat de soarta la un fel de anonimat, nu avea de spus aproape nimic, nimanui. In fiecare seara, statea cu o halba sau doua de bere in fata, privind fix pe fereastra, printre nesfarsitele case cenusii de mahala, spre un loc de unde abia se zarea marea. "