Padurea care se inalta de amandoua partile ale drumului facea sa para intunericul si mai adanc, vantul si mai salbatic, fulgerele inca si mai amenintatoare. Calatorul nu era foarte sigur ca nu se ratacise. Ar fi trebuit sa ajunga de multa vreme in satul pe care il stia la vreo zece kilometri de gara unde il lasase trenul, si de unde pornise, inainte de a fi inceput furtuna. Se uita cu mila la cainele care pasea cu credinciosie pe langa el, aproape lipit de piciorul lui, incovaiat de frig si de oboseala, dar nescotand nici un sunet. "Un om s-ar fi plans pana acum de o suta de ori si m-ar fi invinovatit ca am ratacit drumul...

Editie ilustrata de Mihai Criste