Teza de doctorat constituie o abordare inedita a unui subiect deosebit de complex grefat pe optiunile contemporane, din ce in ce mai extinse, privind solutionarea pe cale alternativa a diferendelor (litigiilor/conflictelor) juridice.
Chiar daca extinderea reglementarii si utilizarii cailor de solutionare alternativa a litigiilor reprezinta intr-o anumita masura un rezultat al efectelor globalizarii asupra dreptului, in domeniul conflictelor de munca, reglementarea mijloacelor de solutionare a acestora constituie un atribut national al fiecarui stat, cu luarea in considerare a normelor OIM si ale UE.
Desi intentia legiuitorului roman este, cu certitudine, clara, si anume aceea ca partile sa incerce solutionarea conflictului individual sau colectiv de munca, dintre ele, pe cale amiabila, transpunerea in legislatie a acestei intentii apare ca incoerenta, neclara si chiar contradictorie. Cu exceptia cailor alternative reglementate legal pentru solutionarea conflictelor de interese, in rest, legislatia este stufoasa, necorelata ca solutii sau chiar marcata de intregi zone confuze.
Lucrarea are ca scop analiza stadiului actual de reglementare al legislatiei muncii in vederea surprinderii cailor de solutionare amiabila a conflictelor de munca, pentru ca, in final, prin raportare la normele internationale si europene, la sistemele de drept comparat analizate, sa se defineasca un sistem articulat, unitar si specializat de solutionare a conflictelor individuale si colective de munca, prin mijloace alternative/amiabile.
Pentru prima data este supusa comunitatii academice, doctrinarilor si practicienilor din domeniul dreptului o lucrare ampla care cuprinde si un set de propuneri, ca baza pentru abordari viitoare, atat pe plan doctrinar, cat si, indeosebi, pe plan legislativ