Amarate si vesele vieti de jupanese si cucoane. Boieroaice din Moldova si Tara Romaneasca in veacurile XVI-XIX

Amarate si vesele vieti de jupanese si cucoane - Constantin Gane este povestea unei lumi care a stralucit prin stil, prin inteligenta, bun-gust si subtilitatea conversatiei din saloane. Este istoria unor oameni care au fost binecuvantati nu numai cu avere si ranguri, ci si cu patriotism, spirit de sacrificiu si simtul datoriei.
Studii istorice, jurnale, memorii, monografii, evocari, literatura „cu staif”, reeditari sau marturii inedite ne vor ajuta sa recuperam istoria dramatica si plina de farmec a vechilor elite romanesti sau de pe alte meleaguri.

Lucrarea prezinta fotografii si gravuri care ilustreaza portul sau personajele mentionate in text.
Fragment din cartea "Amarate si vesele vieti de jupanese si cucoane" de Constantin Gane:

"Dintre toti musafirii aceia, singur Ilie Tifescu, cumnatul miresei, nu stia nimic din cele ce se pusese la cale. Boierii il imbatara, ii aratara care le sunt pasurile si hotararea si-l facura si pe el sa jure ca va intra in conspiratie. Tifescu jura, apoi se culca si, a doua zi, dezmeticit din vapaia vinului, incaleca pe un armasar si o intinse drept la Iasi, la Curtea domneasca, sa povesteasca lui Voda toate cate le vazuse, auzise si facuse.
Cantemir, care era un om chibzuit, nu zise deocamdata nimic. Fiul sau, Dumitru, spune ca, potrivit obiceiului sau, a facut loc rabdarii. Dar la vreo trei saptamani dupa aceea, gasindu-si vreo treaba de buna vecinatate cu Brancoveanu, ii trimise sol la Bucuresti pe ginere-sau Lupu Bogdan hatmanul, poruncindu-i sa ia cu el in sotie si pe Gheorghita Apostol, marele paharnic. si iata de ce a facut aceasta, spune Dumitru Cantemir,fiindca stiind ca boierii conspiratori cautau prilej sa scrie ceva lui Brancoveanu si nu o puteau face usor, fara primejdie de a se prinde scrisorile, vazand pe unul din tovarasii lor ca pleaca impreuna cu solui Domnului in tara Romaneasca, apoi nu se poate sa nu-i incredinteze niscaiva scrisori sau cuvinte, pe care le va cerceta el la intorsul din Bucuresti, ceea ce s-a si intamplat.
Voda puse deci pe oameni siguri de ai lui, din solie, si din cei ce avea si in Muntenia, sa urmareasca pe Gheorghita Apostol la Bucuresti pas cu pas, ca sa vada in ce case intra, cu cine sta de vorba si cat ramane la unul sau altul dintre acei boieri munteni prieteni de-ai Brancoveanului si dusmani de-ai lui Cantemir.
Intors de la Iasi, Lupu Bogdan, care fusese fireste foarte bine primit de Brancoveanu, spuse socrului sau tot ce au bagat de seama spionii cu privire la purtarea lui Gheorghita Apostol, purtatorul de ravase si vorbe pacatoase de ale boierilor moldoveni.
Nici acum Cantemir nu zise nimic. Potrivit obiceiului sau, el facu loc rabdarii, insa porunci lui Patrascu Costin sc gateasca de nunta, caci se apropia postul Craciunului. Acesta, impreuna cu rudele si prietenii sai, cerura voie lui Voda sa mearga intai pe la mosiile lor pentru cheltuiala nuntii. Insa. Cantemir multa vreme a stat la indoiala, faca sa-i lase la nunta, cand vor putea veni cu arme ascunse Curte, sau sa-i prinda mai inainte si, in sfarsit, s-a hotarat sa-i prinda razleti si raspanditi prin satele lor, ca nu cumva nunta, intre pahare si intre arme, sa se intample vreun bucluc (D. Cantemir). El primi deci cererea boierilor de a pleca fiecare la mosia lui, trimitand pe Miron Costin la Ilarbosii lui din Roman, unde-i mai zacea inca jupaneasa bolnava, pe fratii Costachi la Epurenii Tutovei (pe atunci in Valciu), pe Vasile al lui Gavrilita., ce era mare vornic al de Jos, in Putna dupa treburi, pe Paladesti la Bacani, pe Racovitesti la Dobrovatul Vasluiului si asa mai ,departe, tinand insa la Iasi pe Velisco Costin sub cuvant are nevoie de el la Curte."