Studiul istoriei recente, mai ales cel al unor fenomene istorice marginale, reprezinta o provocare, nu in ultimul rand datorita prejudecatilor implantate in mentalul colectiv. Cu toate acestea, studiul istoriei supravietuirii cultelor nerecunoscute oficial sub regimul comunist (sau oricare alt regim totalitar) ramane un subiect fascinant, tocmai pentru relevanta opozitiei la acel regim (si la ideologia aferenta), sau altfel spus ca opozitie la „rinocerizare”. Unul din aceste culte a fost cel greco‐catolic. Cum a reusit acest cult sa supravietuiasca in timpul persecutiilor? Biserica catolica (inclusiv ramurile ei orientale) fiind de tip episcopal, ierarhizata si centralizata, cum a fost condusa in situatiile de criza?