Iar aici ajungem la „vraja“, dar și la „vrăjeala“ cu care Tudor Ganea îi prinde în mrejele sale pe cititori. Acțiunea romanului are loc în zona Constanța, în jurul unei cazemate construite de nemți în cel de-al doilea război mondial. Nu e de mirare, deoarece autorul este de profesie arhitect. Înăuntrul și în jurul acestui topos literar se desfășoară acțiunea structurată pe tramă polițistă, cu magice incursiuni în trecutul locurilor și al oamenilor trăitori acolo, îndeobște pescari.

Trăiești fără rost într-o lume fără sens. Lumea produselor. Cumperi tot ce nu ai nevoie ca să îndeplinești un vis intangibil al deplinătății. Ai insomnii, pentru că realizezi că nu faci nimic important în timpul zilei, și crezi că o să reușești să faci totuși ceva dacă obții câteva ore în plus. Nu poți să mori de insomnie, sau de narcolepsie, dar poți să devii un nimic. O neformă. Îți îndeplinești cu atât mai bine viața lipsită de rost.

Pe măsură ce ni se dezvăluie mai multe detalii insă putem observa mai clar sentimentele de vinovăţie, neputinţă şi neîmplinire, care s-au sedimentat şi aşezat asemenea straturilor unei cepe, şi nu neaparat în această ordine, în sufletul lui Timoteo. Sinceritatea mărturisirilor pe care le face poate fi cutremurăoare dar evidenţiază faptul că relaţiile de iubire nu respectă tipare şi că perfecţiunea nu poate umple goluri prăfuite.

În sufletul lui Walter se dă o luptă insuportabilă între sentimentul de vinovăție față de această femeie pe care o vede urâtă, lipsită de farmec și senzualitate, față de care este responsabil, oricât de mult urăște asta, și dorința de a o vedea moartă, dispărută, anulată. Pasiunea pentru Lucy cea tânără, bogată, frivolă, hedonistă și cinică îl duce la exasperare și nefericire. Cu fiecare zi care trece și nu găsește putere să ia o decizie, îi crește senzația de inutilitate, de efemeritate, de silă pentru senzualitatea în sine. E „victima personificată” a tulburării interioare produse de amestecul de dorință și gelozie, de vinovăție și rușine. Lucy se complace în viața ușoară și lipsită de vreun reper autentic, care să-i dea un sens. Se joacă, fără mustrare, cu sentimentele lui Walter, pe care îl acceptă pentru că se plictisește, fiindcă o distrează atenția pe care bărbatul îndrăgostit i-o acordă, ca să se amuze, până își găsește o altă delectare.

Addy este frumoasa adormită. Inițial, personalitatea sa demonstrează multă nesiguranță de sine, în pofida aspectului fizic cuceritor, fata complăcându-se în rolul de pițipoancă naivă, mânuită de un iubit-păpușar charismatic. O ajută să se redescopere și să se reinventeze sora ei, care-i stă alături după dezastrul provocat de moartea lui Simon și tornada de revelații periculoase ce i-a urmat, până la nivelul în care ajunge ea un sprijin pentru toți ceilalți. La Addy observăm cea mai spectaculoasă evoluție, pe parcursul încercărilor prin care trec cei patru bănuiți de asasinat.

Inca o carte absolut fantastica de la Lev Tolstoi, nu cred ca acest autor m a dezamagit vreodata si sper ca n o va face. Este o carte pe care o recomand din tot sufletul si care ne prezinta diferenta de mentalitate dintre persoanele bogate si cele sarace. Imi place si merita citita din plin. Recomand!

Personal, am citit “Stepa” și nu mi-am mai revenit niciodată. Probabil că a cântărit mult și faptul că am citit-o târziu, undeva pe la 22 de ani. Cert e că și acum, când îmi aduc aminte de „Stepa” devin nostalgic după clipele inocente ale copilăriei și intru parcă într-un fel de transă. Iar de fiecare dată, invariabil, această stare îmi umple sufletul de bucurie. Sper doar ca de fiecare dată când mă voi gândi la „Stepa” să retrăiesc aceleași emoții și stări sufletești, iar în clipa în care nu voi mai fi în stare să fac acest lucru, va trebui să îmi pun câteva întrebări existențiale la modul cel mai serios.

Shalev zugrăveşte foarte fidel fabuloasa putere destructivă a reproşului, o armă de distrugere în masă a cuplului, în general, tocmai pentru că aruncarea reproşului nu se opreşte cu uşurinţă, el cunoscând mai degrabă dinamica bulgărelui de zăpadă rostogolit, fiind în aceeaşi măsură o minge de tenis, aruncată de la un partener la altul, însa mingea este acel bulgăre de zăpadă mărit la infinit. Şi chiar dacă la un moment dat meciul reproşurilor se termină, un partener învinge dar victorie a la Pyrrus, şi altul este învins, până la urmă, au bout du compte, cea care pierde este însăşi ideea de cuplu/familie funcţională. Căci ace(a)sta este pus în mişcare de combustibilul numit dragoste, cu un întreg corolar: toleranţă, încredere, întrajutorare etc. Inevitabil, copilul este prins în acest complicat joc tensionat, fiindu-i logic afectată percepţia asupra întregii umanităţi care, pentru început, are doi stâlpi: soţul şi soţia, tatăl şi mama.

O aventură palpitantă, plină de surprize, umor și iubire. Prima iubire este o lectură ușoară pe care o citești pe nerăsuflate. V-aș povesti mult mai multe lucruri despre această carte, dar eu sunt genul de persoană nu dă spoilere și vreau să vă las să o descoperiți singuri. Cartea nu ar mai fi avut farmec dacă ați fi știut toată acțiunea din recenzia mea (cel puțin așa văd eu lucrurile).

Nu trebuie trecut sub tăcere nici ironia fină, umorul autorului, folosite în nenumărate scene, parcă tocmai pentru a dovedi faptul că acest roman nu este doar pentru copii, ci pentru toate vârstele. Se pot desluși aluzii la realitatea politică, sarcasm cu privire la cei cu diplome primite la universități obscure sau ironii cu privire la corectitudinea politică și la discriminare, totul împachetat într-o formă magică, plină de fantezie și de ființe supranaturale. Așadar, ”Fairia – o lume îndepărtată” este un roman de citit, frumos și plin de imaginație, așa cum ar trebui să fiți și voi.

Am adorat romanul ăsta așa cum o bunică adoră să croșeteze ciorapi pentru nepoții ei. M-am cufundat cu totul în lumea cu totul și cu totul impresionantă a Philippei Gregory, am trăit și suspinat și așteptat, odată cu Elizabeth, întoarcerea lui Edward al IV-lea acasă viu.

Personajele sunt numeroase, multe dintre ele au un destin bizar, dar cel mai interesant personaj este Adela. Este o carte care punctează foarte bine imaginea comunismului și mai ales lupta sătenilor pentru supraviețuire. Au fost și elemente ale cărții care stârnesc hazul, cum ar fi dorința aprigă de a găsi ciocolată cu rom sau eugenii, care în plin comunism nu se prea găseau. Mi-a plăcut foarte mult cartea și vreau să o recomand celor care vor să cunoască o autoare ce scrie frumos, detaliat și minunat. Aș pune această carte în top cele mai bune cărți ale acestui an.

Numai că nu este totul simplu, de vreme ce are numeroși adversari, așa cum are și neașteptate mâini care o ajută. De altfel, chiar dacă este doar o adolescentă și uneori naivitatea specifică vârstei domină caracterul ei, pregătirea ei în domeniul vrăjitoriei și nu numai, o face să își descopere repede oamenii care nu îi vor binele și, în același timp, să găsească oarece leacuri pentru aceștia. Cel mai aprig adversar pare a fi bucătarul ***** al conducătorului țării, care ajunge în posesia unei cărți magice scrise chiar de către Pâtca, ”Cartea bucatelor rele”, care devine obiectul-cheie al întregii cărți, de vreme ce ”Mâța Vinerii” se concentrează pe redescoperirea lui și preluarea înapoi în posesie

Wow, GENIALA. Deși firul epic ne este cunoscut din primele capitole, scriitoarea nu se dezminte și ne pregătește pe final o răsturnare de situație, una la care vă spun drept nu mă așteptam.