„Ne vedem în august” este un mini-roman pe care autorul dorea să îl folosească drept primă parte a unui roman mai complex, format din 3 părți, poate chiar 4. Deși autorul susținea că această carte ar trebui distrusă, fiii săi au considerat că plăcerea cititorilor ar trebui să aibă prioritate, susținând că este posibil ca tatăl lor să nu-și fi dat seama de valoarea textului tocmai din cauza problemelor de sănătate mintală cu care se confrunta. Mini-romanul prezintă povestea Anei Magdalena Bach, o femeie de aproape 50 de ani, cu o căsnicie relativ reușită și doi copii mari. Aceasta vizitează anual insula pe care este înmormântată mama ei, pentru a-i duce un buchet de gladiole. Acolo întâlnește diferiți bărbați și, deși la început este reticentă, se lasă pradă dorinței și redescoperă senzualitatea. Pot să spun că nu am fost dezamăgită de carte, poate și pentru că nu am pornit cu așteptări foarte mari. Nu mă gândeam că se va ridica la nivelul celorlalte capodopere ale sale, precum „Un veac de singurătate” sau „Dragoste în vremea holerei”, însă este o lectură plăcută, în care transpar stilul lui Gabriel Garcia Marquez, umorul său inegalabil și realismul magic cu care ne-a obișnuit.

Talentul Narinei Abgarian este incontestabil, știe cum să atragă cititorul în poveste și să-i trezească emoții puternice. Povești triste de viață, destine care se împletesc și se despart, multă durere și un strop de umor. Însă nu se ridică la nivelul romanului „Din cer au căzut trei mere”.

O lectură ușoară, o poveste de iubire intensă și impresionantă. Te ține în suspans și speri că totul se va încheia cu bine. Povestea captivează de la primele pagini, iar confesiunea trezește sentimente contradictorii. Mi-a plăcut!