Me Giulianna
Membru din 27/01/2015
Aprecieri
6
aprecieri
Rating
7
review-uri
eBook Nerabdarea inimii - Stefan Zweig
Romanul se constituie în bună parte ca o confesiune a protagonistului, un militar de carieră ofițerul Hofmiller, decorat în război cu ordinul Maria Theresia, cel mai rar ordin al armatei austriece un tânăr a cărui poveste de viață impresionează peste măsură. Deși îmbrățișează cariera militară, nu o face din convingere, ci mai degrabă din cauza sărăciei, iar faptul că este format în spiritul disciplinei cazone declanșează un puternic conflict interior. Destinul îi este marcat de întâlnirea cu un partener ocazional de șah, pe care-l cunoaște într-o mică garnizoană de la granița maghiară unde fusese detașat, și care îl introduce pe tânărul militar în ambianța unei familii foarte bogate din zonă.M-a impresionat până la lacrimi volumul semnat de Stefan Zweig și am trăit cartea aceasta cu fiecare fibră a ființei mele și mărturisesc cu toată sinceritatea că n-am citit până acum nimic asemănător I-am văzut cu ochii minții pe protagoniști și am trăit alături de ei bucuria, disperarea, îndoiala și speranțele lor, fiorul dragostei Cartea asta a smuls o bucățică din sufletul meu, atât de zguduitoare mi s-au părut mărturisirile protagonistului
2020-08-08 09:54:15
0
Uite-asa o pierzi ed.2 - Junot Diaz
Personajul migrator, Yunior, care apare și în celălalt roman al lui Diaz, Sufocare (Black Button Books, 2018), e un dominican afemeiat, prădător de elită, care joacă tot timpul la două sau chiar mai multe capete în relațiile cu reprezentantele sexului frumos, după care îi umblă ochii ca o pendulă. Amintindu-și de relația cu una dintre victime, Alma, mărturisește că : e mai dezlănțuită în pat decât oricare fată pe care ai avut-o [ ] și poate că în timpul uceniciei ca bărbat ai omis să-ți iei notițe pe tema asta
2020-07-01 06:17:45
0
Lupta mea - Cartea a sasea: Sfarsit - Karl Ove Knausgard
Ultimul volum din Lupta mea, Cartea a şasea: Sfârşit, reprezintă momentul de maximă intensitate al seriei, în care Knausgård îşi analizează viaţa până în cele mai mici detalii, înţelegând în cele din urmă că, aidoma tatălui său, socoteşte că viaţa interioară e echivalentă cu libertatea, dar acest fenomen are şi implicaţii negative pentru că îndepărtează de fapt individul de viaţă. Dorința frenetică de a scrie, considerând că romanul este una dintre formele prin care poți fi relevant, contravine de cele mai multe ori tabieturilor familiei, motiv pentru care relația dintre soți devine pe zi ce trece tot mai tensionată, iar vulnerabilitatea în relația cu Linda și teama de a nu supăra pe nimeni (probabil o reminiscență a copilăriei în care s-a simțit mereu un outsider, un neînțeles) îi provoacă lui Karl Ove o stare de adâncă neliniște și tulburare. Evident că, asemeni unei oale sub presiune, starea aceasta de anxietate explozivă cum o numește scriitorul se acutizează și devine pe zi ce trece tot mai dificil de gestionat.Introspecția se menține pe tot parcursul volumului, iar Knausgård constată cu amărăciune că fiecare dintre noi poartă un hău interior, pe care îl gestionează mai mult sau mai puțin avantajos pentru propria persoană, iar relația cu puținii oameni cu care ne intersectăm pe parcursul acestei vieți, năucitor de scurte, devine plină de miez abia atunci când ne aflăm la vârsta maturității. Dragostea față de copiii săi răzbate din fiecare pagină a romanului și cea mai mare temere a sa, dată fiind copilăria traumatizantă pe care a avut-o, e ca aceștia să nu privească în urma lor cu regret, gândindu-se mereu de ce viața a fost așa cum a fost și nu altfel: Of, copiii mei, dragii mei copii, să nu ajungeți niciodată să vă gândiți la asta. Sper să înțelegeți mereu că vă sunteți suficienți vouă înșivă! Surprinde foarte plăcut relația degajată pe care o are Karl Ove cu copiii săi, deși la o privire mai atentă nu poți să nu observi că, în ciuda atașamentului și devotamentului său față de copii, acesta e un solitar aidoma tatălui său și nu de puține ori simte că se află în locul în care nu ar dori să se afle. Refugiul său însă e scrisul și prin aceasta se deosebește esențial de tatăl său, al cărui refugiu devenise în final alcoolul, actul scrisului îmbiindu-l neîncetat cu potențialul său de a tămădui sau, cel puțin, de a cicatriza suferințele morale.
2020-07-01 06:17:45
1
Manolito Ochelaristu' - Elvira Lindo
Manolito ochelaristu (Manolito Gafotas în original) e protagonistul romanului creat de scriitoarea de origine spaniolă Elvira Lindo, volum care face parte din literatura clasică pentru copii din Spania, devenit sursă de inspirație pentru seriale TV. Mucalit fără pereche, Manolito ochelaristu, Manolito Garcia Moreno pe numele său întreg, face parte dintr-o familie modestă care trăiește într-un cartier istoric al Madridului Carabanchel unde eroul nostru e o adevărată vedetă printre copiii de vârsta lui. Se vede treaba că numai cei care au șansa de a primi o poreclă se bucură de notoritate, acesta fiind și cazul lui Manolito, care poartă ochelari încă de la frageda vârstă de cinci ani. Fiind indubitabil un model de urmat, pentru toți copiii care suferă de pe urma fenomenului numit bullying, protagonistul nostru nu e deloc deranjat de porecla primită, ci dimpotrivă, consideră că doar cei importanți pot beneficia de așa ceva și, prin urmare, supranumele său devine un avantaj evident în comparație cu ceilalți.Pentru că vot de blam primesc aproape toți apropiații lui Manolito de la prietenul său cel mai bun, Urechilă Lopez, până la mama sa, expertă în scatoalce, se cuvine ca singurul care face excepție de la aprecierile usturătoare ale lui Manolito să primească un cadou deosebit cu prilejul împlinirii a 80 de ani. Rămâne să descoperiți minunata lume a lui Manolito pe care n-ai cum să nu-l iubești, un puști de la care avem multe de învățat atât noi, copiii mai mari, cât și copiii mai mici.
2020-07-01 06:17:45
0