Este o carte care cred că ar trebui să se regăsească în raftul fiecărui cititor. O poveste uluitoare despre cum un Scrooge enervant și crud (Ebenezer Scrooge) își schimbă părerea despre Crăciun. Recomand această carte mai ales persoanelor ce nu cunosc importanța unei sărbători și nu profită de acest prilej pentru a fi cu cei dragi. Personal am fost impresionată de modul în care autorul a construit cele trei fantome. Fantomele Crăciunului Trecut, Fantomele Crăciunului Prezent și Fantomele Crăciunului Viitor care, prin aparițiile lor, au produs o schimbare remarcabilă în viața lui Scrooge. O lectură excelentă.

Ca femeie în lumea modernă, auzi tot mai des îndemnul de a „fii curajoasă” și a lupta pentru ceea ce dorești, indiferent pe ce plan: profesional sau personal. Femeile sunt îndemnate tot mai des să-și revendice drepturile, să lupte pentru ceea ce le aparține. Această carte te învață să lupți cu anxietatea ce-ți stă aproape la fiecare pas și care te face să crezi că ți se aplică mitul impostorului la fiecare reușită. Ajută foarte mult și exercițiile practice de la sfârțitul fiecărei teme abordate.

O carte avangardistă, plină de amintiri ale copilăriei expuse în versuri ca o înșirare de gânduri vorbite și apoi auzite. Text modernist care abundă de cuvinte - simbol și unde procesul rememorăririi este la el acasă. Citind, vei fi acaparat de impactul emoțional cu care este încărcat fiecare cuvânt; dorind parcă să recitești paragraful pentru a nu reveni la lumea prezentă, ci a rămâne pierdut în rememorare.

Această carte reuşeşte să surprindă relaţiile de iubire în acea ipostază despre care puţini au tăria să vorbească sau pe care puţini ajung să o redea aşa cum este ea, cu bune şi cu rele, cu tristeţi şi speranţe de multe ori în van. Cititorul devine martorul, printr-o scriitură frumoasă, la ce presupune iubirea şi mai ales la ce presupune sfârşitul acesteia, cum se poate sau nu reconstrui ceva ce a fost cândva şi cum putem descoperi frumosul chiar şi în încercările sortite eşecului.

Castelul lui Kafka reprezintă o adevărată lectură labirint, în care, deşi într-un decor straniu, cu personaje care mai de care mai ciudate şi câteodată cu acţiuni de neînţeles la prima vedere, cititorul recunoaşte - ca aşezat în faţa unei oglinzi - absurdităţile cu care ne confruntăm şi în viaţa noastră de zi cu zi. Kafka mânuieşte cu precizie toate ocolişurile şi intangibilităţile la care îşi supune personajul principal şi oferă cititorului o scriitură greu de lăsat din mână.

Aşa cum enunţă încă din titlu, acest volum de poezie a lui Ernesto Cardenal, reprezintă o colecţie fascinantă de poeme pe diverse teme ale existenţei noastre şi încearcă să militeze sub o formă pentru o altfel de cunoaştere, un altfel de “a fi”, o redescoperire a momentului prezent prin lectura versului. Totodată, oferă cititorului şi o mică vedere înspre lumea americii latine, cu izul ei aparte şi mentalităţile care o definesc.

Parcurgerea istoriilor personale despre ororile Holocaustului reprezintă întotdeauna din partea cititorului o asumare de a se îmbarca într-o călătorie despre cele mai sadice feluri de a fi ale fiinţei umane, mai ales când este în poziţia celui ce are puterea absolută. Totuşi, această carte, asemenea altor jurnale despre această cruzime a istoriei, demonstrează şi forţa pe care oamenii o regăsesc în ei chiar şi în cele mai vitrege condiţii pentru a răzbi încă un pic. Scrierea lui Primo Levi reprezintă şi o meditaţie, aşa cum precizează şi titlul, despre ce anume, ce mai exact ne face să fim oameni şi cum putem reinventa aceste mecanisme interne de a rezista.

O lectură uşoară, dar cu atât mai frumoasă, care dă ocazia cititorului să îl vadă pe Papa Francisc în simplitatea lui, de-a lungul călătoriilor sale. Această carte poate servi drept o doză de gânduri bune şi de învăţături de viaţă, indiferent la ce pagină am deschide-o. Oricine, indiferent de religie sau crez, poate citi prin rândurile acestei documentări idei care să reprezinte o gură de aer pentru a o lua de la capăt în momentele dificile ale vieţii. Totodată, îmbinat cu descrierile evenimentelor şi istoriei diverselor ţări pe care Papa le vizitează, cartea devine şi o bogată resursă de cultură generală.

Un adevărat ghid despre anularea în cu totul a fiinţei umane, o distopie din care cu siguranţă s-au inspirat apoi mai marii conducători ai celor mai feroce dictaturi ale secolului 20. Totuşi, Orwell nu a vrut să creeze un ghid practic de urmat pentru dictatorii de succes, ci să prezinte modurile prin care un om poate găsi mecanisme de rezistenţă, mai ales prin cuvânt, chiar şi în faţa celor mai sadice planuri de control. O scriere ce cu siguranţă trebuie să fie printre lecturile oricui, de o frumuseţe stranie în ciuda vremurilor tulburi pe care ni le pune în faţa ochilor.

O distopie în care cu siguranță nu ai vrea să trăiești, în care ființei umane i se refuză toate atributele umanității, din care mai poți scăpa doar prin cela mai simple și elementare practici: prin cuvânt. Puterea cuvântului este încă o dată dovedită în fața celor mai sadice planuri de control care au devenit, fără voia autorului (poate) un model de inspirație pentru cei mai mare conducători.

Măsurarea distanţei capătă cu o totul altă valoare în cartea Paolei Peretti, unde micuţa eroină, din paginile acestei scrieri, ne demonstrează pas cu pas, forţată de o boală ireversibilă, că de multe ori observăm în vieţile noastre de zi cu zi doar acele lucruri care de fapt nu sunt chiar atât de relevante pentru sufletul nostru. Astfel, atunci când ajungem în situaţii limită începem să „vedem” ceea ce este esenţial cu adevărat – asemenea Micului Prinţ, din a cărui poveste se inspiră şi această aventură.

Despre emigranţi şi poveştile lor de viaţă s-a scris mult şi sub diverse forme, însă preocuparea aceasta este rareori despre viaţa acestor personaje, aşa cum a fost ea cu adevărat şi mai ales prin ce colţuri ale existenţei au ajuns apoi cu timpul, când statutul lor de emigrant era aproape mai cu totul dat uitării de cei din jur. Sebald se porneşte pe un drum al memoriei, printr-o mânuire fascinantă a cuvintelor, un drum prin care desface foiţă cu foiţă întâmplările şi istoriile emigranţilor evrei de la început de secol 20, iar cititorul are şansa să îl urmărească în această călătorie împotriva uitării şi să savureze frumuseţea momentelor din crăpăturile marilor istorii.

Scriitura Tatianei Ţîbuleac ne ia de mână şi ne duce prin cartierele basarabene, unde vom descoperi frumuseţea stranie a feluritelor personaje ale vieţii de zi cu zi, dar prinse în nişte vremuri tulburi care le pun la încercare comunitatea şi spiritul. O adevărată cronică a feminităţii, cu tot ce presupune aceasta, plină mai ales cu toate cioburile acestui proces, cioburi ce rareori ajung să fie văzute de cineva, înainte să fie măturate şi ascunse bine sub o plapumă grea de amintiri. O carte ce te strânge de mână şi îţi dă voie să realizezi frumuseţea grădinei tale de sticlă.

Cele două personaje principale din cartea Tatianei Țîbuleac găsesc cumva, prin frumusețea scriiturii ei, un mic răgaz în timp pe parcursul unei vieți care, de altfel, se scurge fără milă. Cei doi descoperă pe rând valoarea micilor momente, care trec pe lângă noi, fără ca cineva să le simtă cu adevărat prezența, fără ca cineva să le cântărească greutatea pe care acestea reușesc să le aibă în memoria unui om atunci când se va uita în urmă la ce a fost și nu mai poate fi acum refăcut. O lectură precum o zi de vară în care trăim cu frica că se va sfârși.

Un thriller perfect, scris intr-o maniera moderna, care reuseste sa tina cititorul in suspans pana in momentul cand se afla adevaratul criminal, desi toata lumea din jur este suspecta. Pe tot parcursul lecturii iti pui inevitabil intrebarea: de ce ai omori o adolescenta? Cei sase prieteni merg intr-o excursie cu cortul, intr-o padure, pentru a petrece timp impreuna, iar cu ei vine si sora mai mica a unei fete din acest grup. Micuta este ghinionista care nu se mai intoarce acasa, iar cadavrul ei este gasit abia peste 30 de ani. Pe tot parcursul romanului, intalnim si sezantiile tari specifice genului, cat si sentimentele care il incearca pe adolescent cand este pus in fata unui fapt implinit de a-si recunoaste si a-si asuma vina.