Cu toții ne punem întrebarea în viață: încotro? Autorii de texte science-fiction și-o pun dincolo de un univers proiectiv imediat. Imaginația lor trece de universul nostru, de galaxia noastră. Nu știm ce va fi, dar ne putem imagina diverse scenarii legate de viitorul omenirii. Nu știm dacă va fi mai bine sau mai rău, dacă va veni un sfârșit. Sunt muște întrebări ce vor rămâne fără răspuns.

Dragonii au un loc aparte în lumea fantastică și în mitologie. În această carte, ei devin un simbol al unei lumi pierdute și regăsite. Cumva, dragonii au fost mereu legați de oameni, uneori evoluția celor două entități făcându-se în parale și în strânsă legătură. Gri-gri este o carte despre speranță, că totul renaște chiar atunci când părea pierdut pentru totdeauna.

China este o experiență aparte pentru că nimic din ce știi de acasă nu se aplică acolo. Este foarte greu să comunici cu chinezii, să te adaptezi poluării, să îți placă mâncarea lor. Mai mult, ajuns acolo comunicarea cu cei de acasă este anevoioasă. Dar toate acestea nu fac decât să te incite mai mult, să îți stârnească interesul să descoperi China. O carte foarte frumoasă și utilă!

Cartea este o colecție de povești terapeutice, scrise de două specialiste în domeniul psihologiei tocmai din dorința de a-i ajuta pe copii, dar și pe cei mari. Lumea magică a poveștilor poate fi un bun pretext pentru a vorbi despre sentimente și trăiri. cartea este un bun instrument de comunicare cu copiii pentru a=i ajuta să depășească momente mai dificile în dezvoltarea lor emoțională.

Recunosc că mi-a plăcut mai mult "Interior Zero", deși și acest roman este mai mult despre contemporaneitate decât despre trecut. Am și sentimentul unui pattern de personaj al acestor tinere fără un scop precis, oarecum într-o derivă, dar care par să găsească totuși drumul spre finalul romanelor. Asta poate petru că în fircare dintre noi există totuși o Sonia. Aștept cu nerbăare un nou roman, poate cu un personaj masculin în centru, de ce nu?

Cartea al cărei titlu împrumută numele personajului central este plină de candoare. Candoarea unui destin greu încercat, dar care reușește să își depășească condiția. Eroina este o persoană ce trăiește într-un scaun cu rotile, de unde viața ei este clar diferită de a celorlalți, dar poate uneori mai bogată în trăiri și reușite. Nu este ușor să trăiești cu stigmatul de handicap pus de societate.

Când doi adolescenți se iubesc este înălțător, dar când știi că ei nu au un viitor este trist. Totuși, cei doi protagoniști reușesc să fure câteva clipe timpului atât de zgârcit cu ei și să se bucure de puțină libertate. Când suferi de o boală incurabilă, iubirea pare doar ceva de neatins, dar cei doi tineri aleg să încalce regulile însă vor avea de plătit prețul.

O idee excelentă de a inspira din viața compozitorilor și de a crea pove-scenete muzicale. Astfel, sunt prezentate multe personalități ale muzicii clasice, însoțite de ilustrații superbe care ne transpun în acest univers magic al muzicii. Totodată, această carte este un instrument util în introducerea copiilor talentați în lumea fascinantă a creației muzicale.

Arta masajului pare la îndemâna oricui, însă există cu adevărat puțini specialiști în acest domeniu, iar Corneliu M. Cîrstea este unul dintre aceștia. O lucrare amplă, din care reiese clar baza științifică și experiența îndelungată în acest domeniu. O carte pentru cursanți, dar nu numai,, întrucât aflăm informații foarte utile la modul general, inclusiv tehnici de automasaj.

Este greu de clasificat genul în care s-ar înscrie această carte pentru că are un pic din toate. Lucian Ciuchiță este un autor prolific și se vede siguranța în stăpânirea condeiului, fie el și electronic. O carte modernă care pare că se potrivește inclusiv contextului actual, o distopie care ne pune pe gnduri vizavi de soarta omenirii.

O lucrare excelentă, o trecere prin diversitatea artei de la literatură la pictură, sculptură, de la identitate culturală la atitudinea de verticalitate a intelectualilor. Dacă în științe avem descoperirle, la filosofie sistematizarea, în artă avem dimensiunea estetică. Presupunem că unde este dimensiune estetică este și artă și ne raportăm la ea prin experiența noastră umană.

Este încurajator când un copil se apleacă către tainele scrisului, lăsând sensibilitatea și emoția să îi cuprinsă ființa și să se exprime în trăiri și versuri. Da, remarcăm stângăcii, o ușoară timiditate, dar este de admirat însă curajul de apublica aceste scrieri, de a le aduce în văzul lumii și de a contribui astfel la frumosul lumii. Felicitări autoarei!

M-am bucurat nespus să citesc întâmplări cu puștii din spațiul apropiat nouă, fără ca năzdrăvanii să fie plasați neapărat în străinătate și în realitatea de acolo. Până la urmă, valorile copilăriei sunt universale și universul copiilor are trăsături comune, indiferent de spațiul georgrafic care îi găzduiește. La fel, părinții și profesorii au mereu grija lor, indiferent de timpul la care ne raportăm. O lectură foarte plăcută și utilă!

Cartrea m-a transpuns în alte vremuri, de mult uitate din sufletul meu. Cumva m-a dus spre locurile și lecturile copilăriei, unde fanbtasticul și magia se împleteau atât de armonios cu realitatea. Cu atât este mai mare meritul autorului care, tânăr fiind, a reușit o scriere într-o formulă oarecum arahaică. În esență, este tot o carte despre iubire, acea iubire de care suntem cuprinși până la moarte.

O carte excelentă pentru că introduce o viziune mai largă asupra conceptului de imunitate. Imunitatea nu are legătură doar cu nutriția, ci și cu somnul, cu mișcarea și cu sănăptatea mentală. De asemenea, o mare capcană este suprastimularea imunității de aceea se recomandă o bună informare asupra suplimentelor și echilibru în toate aspectele vieții.

Mi se pare extraordinară ideae creării unei cărți de basme de inspirație locală. Cu toții ne entuziasmăm la basmele lui Anderson sau ale fraților Grimm, lăsând cumva în urmă tezaurul local în umbră. A fost însă minunat să descopăr personaje desprinse din contextul local precum și frânturi din istoria mai puțin cunoascută a Brașovului. Povețile tâlcuite de un istoric sunt minunat ilustrate de un artist caricaturist așa că rezultatul este pe măsura așteptărilor.

Nașterea unui copil este evenimentul care rescrie dinamica și istoria unei familii. Paleta de sentimente se îmbogățește infinit, apar noi provocări pentru a face un loc cât mai confortabil în lume noii ființe. Pentru cei mai mulți părinți un copil este bucuria supremă și nimic nu este mai sfâșietor decât să îl lași în urmă. O carte sensibilă și tulburătoare!

Este bine că în țara noastră criminalitatea nu este la aceleași cote ca în Occident, dar asta nu înseamnă că lipsesște cu desăvârșire. Există și aici, din păcate, scenarii ca de film, o lume underground și lucruri care ne testează puterea de acceptare și înțelegere. O lectură revelatoare că pericolul poate fi după colț, că mereu trebuie să fim vigilenți/.

O idee foarte bună să extinzi aria creativă dincolo de realizarea efectivă a mâncărurilor și să îmbini cu crâmpeie de poveste. Mai mult, autoarea are o proecupare seriosă de a folosi ingrediente cât mai naturale, fără aditi9vi alimentari, astfel încât dulciurile rezultate să fie savurate pe deplin atât de adulți, dar mai ales de copii.

O carte sensibilă, dar și tulburătoare. Frumoasă, dar și fragilă. Profundă, dar și firească. Este foarte greu să scrii despre o astfel de carte pentru că ea trebuie întâi trăită, mai mult decât citită. Deși este un debut editorial, autoarea Bianca Dragomir denotă o maturitate aparte, secondată de un talent real.

Cu toții avem preferințe de lectură și liste pe care dorim să le parcurgem. Cosmin Neidoni vorbește despre aceste lecturi care l-au marcat în devenirea sa ca om, fiecare îmbogățindu-i spiritul într-o manieră diferită. Mai mult decât atât, ne vorbește și despre preferințele muzicale. Cosmin Neidoni are o fluență elegantă în stil, un mod elegant de ghidaj prin textele sale care ne face să ne simțim și noi parte din poveste, din aceste crâmpeie de frumos.

Cartea aceasta este de-a dreptul superbă! Nu este o istorie romanțată așa cum anunță însuși autorul, ci una mai degrabă cinematografică. Istoria Franței este fără îndoială una dintre cele mai spectaculoase din tabloul universal și orice relatare a evenimentelor care au marcat întreaga omenire nu poate fi decât demnă de atenție. Cu atât mai mult, cu cât această relatare este făcută într-un mod accesibil și foarte plăcut.

Pentru prima oară am auzit de poezete, adică nici poezie, nici proză, cumva între. Versuri moderne, trăiri complexe, două limbi melodioase. Cartea are și un design special care o face și mai atrăgătoare. Versurile converg către multe teme, într-o efervescență creativă marca Radu Bata, de aici și de acolo.

Cartea aceasta este mult mai mult decât un rețetar, este o carte de dragoste. Caietul de rețete a fost păstrat în familie timp de cinci generații nu doar pentru ca mesele să fie delicioase, dar ca simbol al frumoasei legături ce a dăinuit de-a lungul anilor între membrii familiei. ca mâncarea să fie savuroasă trebuie cu siguranță să adaugi pasiune și dragoste. Deși este o colecție de rețete, cartea ne învață multe alte valori importante.

Antologiile sunt mereu greu de realizat. Întâi trebuie să îți vină ideea să coordonezi un volum inedit, apoi să faci selecția, poate cea mai grea etapă, să obții acordul de publicare și la urmă să înfrunți criticile celor neincluși. Adrian Lesenciuc a realizat un volum minunat, o selecție valoroasă a poeților reprezentativi pentru Brașov.

Tatiana Țîbuleac anunța încă de la apariția Fabulelor că va fi o voce inconfundabilă între scriitorii contemporani. Apoi au urmat cele două romane foarte bune. Toate scrierile ei păstrează acel parfum de Chișinău, o lume uitată în timp, dar atât de inovativă în plan creativ. Pentru că ne leagă filonul socialist ca nații rezonăm cu acea realitate și o înțelegem ca și cum ar fi despre noi, dar totuși nu e.

Titlul cărții este foarte sugestiv întrucât lectura ei este într-adevăr tihnită ca o zi de duminică. Cum ar fi putut fi altfel un dialog între doi filosofi, până la urmă, chiar dacă de religii diferite. În răspunsuri, dar și în întrebări, este o parte din noi toți, din frământările noastre, din convingerile noastre, din problemele noastre doar că cei doi autori le îmbracă în forme ireproșabile, păstrând totuși smerenia intelectualilor adevărați. O lectură pentru suflet!

O carte tare draguță pentru copii! Prietenia este una dintre valorile cele mai importante pentru om, o valoarea care se cultivă din copilărie. Acest îndemn de a prețui prietenia îl face și autoarea Petruța Petre prin cea mai recentă carte semnată. În aventura sa, micul erou întâlnește o mulțime de prieteni, gata să îl ajute să își atingă obiectivul propus.

Este plăcut să citești un roman a cărui acțiune se petrece în orașul în care locuiești. Îți pui apoi întrebarea: Ce mistere se pot ascunde în casa aceasta sau pe strada aceasta? Gigi Alexa, medicul legist cooptat să rezolve o serie de crime, pare să se confrunte cu aceste mistere fără a le desluși până îi vine ideea de a face o analogie cu mitologia greacă. Rămâne de văzut dacă din pseudo-anchetator devine ea însăși victimă.

Dacă primul volum ne lăsa întrebându-ne de soarta eroinei, Felicia, o femeie îndrăgostită de un bărbat care nu o dorea, cumva al doilea volum, care este mult mai legat din punct de vedere narativ, vine să soluționeze intriga, să vindece personajele și să le ajute să evolueze emoțional și spiritual. Poate așa se și explică succesul acestor cărți pentru că ne dorim cu toții acel sentiment de closure ca să putem înainta în viață, să trecem peste durere și să credem din nou în forța imbatabilă a iubirii.

Cărțile dialog sunt extrem de interesante pentru că răspunsurile la întrebări bine gândite pot releva mai mult despre un om decât ar face-o în mod firesc. Aici avem un dialog epistolar, ușor îndepărtat de mijloacele tehnologiei moderne, când intervievatorului, până la primirea unui răspuns, i se nășteau în minte alte întrebări care poate o concurau deja pe precedenta. Mai mult, când interlocutorul este unul dintre marii gânditori ai lumii și are și un har aparte nu ne rămâne decât să ne minunăm de frumusețea acestei volum.

Poezia, deși sumbră, se încadrează perfect în imaginile Ploieștiului poluat. Este o carte-manifest care să ne facă să conștientizăm pericolele care ne pândesc la colțul străzii. Problema este că nu le vom conștientiza sau, dacă totuși realizăm impactul nociv al poluării, nu facem mai nimic să îndreptăm asta. Mi-aș dori să știu că autoarea își va atinge scopul cu această carte care beneficiază și de ilustrații foarte sugestive.

Adolescența poate fi o perioadă foarte complicată, mai ales când ai de înfruntat diverse provocări cum ar fi integrarea socială, violența domestică, bulling-ul etc. Până la urmă felul în care depășim aceste încercări ne deschid porțile către maturitate. O construcție interesantă. Cine sunt cele cinci adolescente? Ce face indestructibilă legătura dintre ele puteți afla numai citind cartea.

Cu toții avem neîmpliniri care ne gâtuie simțirile la un moment dat. Important este să nu lăsăm să ne copleșească regretele și să devină o barieră în calea progresului personal. Nu poți face întotdeanua alegerile potrivite, dar, cumva, trebuie să te împaci cu ele și să mergi înainte. O colecție cu povești de viață, cu trăiri autentice și pilduitoare care pot cxonsitui o adevprată inspirație pentru cititoare. Felicitări tuturor doamnelor implicate în caest proiect care are o miză caritabilă, de a ajuta copiii, mai ales pe cei defavorizxați, să aibă acces la educație.

Poveștile de dragoste din trecut, chiar dacă vorbim de un trecut apropiat la distanță de doar câteva zeci de ani, au inevitabil acea aură romantică, tocmai pentru că personajele trebuiau să se întâlnească, neexistând mijloace de comunicare modernă. Dar când ai restricții în a te întâlni pentru că reprezentanții partidului vegheau ca vulturii? O idilî născută într-un periplu din comerțul exterior, o delegație în Moscova unde trăia frumoasa Katia.

Am așteptat cu nerăbdare al doilea volum ca să văd ce se întâmplă cu Felicia, fata îndrăgostită de un bărbat care nu o dorea în viața lui. Din fericire, al doilea volum reglează contextul, vindecă personajele și dă un sentiment de finitudine, de closure. Este o carte despre iubire și neiubire, despre iertare și vindedecare pentru toți cei care au avut la un moment dat inima frântă în caruselul dragostei.

O poveste cutremurătoare și o adevarată lecție de viață! Până în momentul în care nu pierzi ceva, nu te gândești cum ar fi viața ta fără acel ceva. Dar cum ar fi ca dintr-o zi să nu te mai poți mișca? Să fii imobilizată de la gât în jos, fără șanse de recuperare. Andreea trîiește această dramă, dar și-a găsit un parcurs al ei. Trecând print toate etapele durerii, s-a ridicat ca o adevărată pasăre Phoenix dăruind această carte ca o lecție pentru noi toți de a prețui ceea ce avem și de a merge înainte, indiferent de greutățile care ne încearcă.

Atunci când vremurile sunt tulburi este bine să ne aplecăm asupra datelor obiective. Acest an a fost complet dat peste cap de pandemia Covid și ne rescriem timid o istorie personală. Citind cartea tragem o concluzie tristă că, în pofida dezvoltării științifice și a progresului omenirii, vom fi mereu nepregătiți în fața bolilor. Până la urmă, natura va rămâne cel mai mare agent terorist ripostând, poate, pentru nesăbuința noastră, a oamenilor. O carte excelentă ce analizează pandemiile din ultima sută de ani, începând cu gripa spaniolă și până la Covid. Nu este sfârșitul, dar în mare măsură depinde de noi.

Cu toții purtăm măști zi de zi, dar uneori simțim nevoia să le dăm jos și să aflăm cine suntem cu adevărat. Sofia, ce pare că se avântă mereu în relații cu bărbați nepotriviți se îndreaptă spre Sabin, psihoterapeut, din dorința de a se vindeca și a-și găsi autenticitatea. Sabin are și el o istorie complicată într-un context al societății românești conservatoare. Mi-a plăcut cum se împletesc cele două fire narative, autorul Ioan Paler demonstrând că este un bun prozator.

Uneori pare că viața nu ne oferă prea mult și suntem limitați în alegeri și opțiuni. Pare că orice am face nu ne putem depăși condiția și că lucrurile merg mai tot timpul spre rău. O simplă decizie de-a noastră poate schimba dramatic destinul altui om, iar noi trăim cu vina. Cum putem scăpa de vinovăție? Cum putem îmbunătăți contextul? cam asta aflăm în carte.

Recunosc că mi-a plăcut mai mult "Extraconjugal". Am ratat clar ceva la cartea asta întrucât nu am simțit nodul care să lege firele narative. Nu am simțit nici acea "contaminare" a planurilor și de asta mi s-a părut și titlul destul de nepotrivit. Am apreciat totuși construcția distinctă a celor trei fire narative și conexiunea cu trecutul, într-o intrigă de thriller neaoș.

Cred că toți cei care își dau cu părerea în diverse medii ar trebui să citească volumul pentru că pornește de la premisa acestei tentații irezistibile de împărți lucrurile în două categorii distincte și de cele mai multe ori în contradicție. Mereu pare că ne poziționăm la extreme, fără a fi informați corect, fără a fi îndreptățiți să tragem niște concluzii. Mi-au plăcut mult soluțiile oferite de autor vizavi de instinctele noastre, pentru o perspectivă cât mai corectă.

Până să citesc cartea aveam impresia că în orice domeniu problema o constituie producția de idei originale, dar acum realizez că adevărata problemă este selecția lor. Originalii au diverse strategii, în funcție de ciclul creativității în care se află. Aflăm că și noi putem accede către asemenea abilități câtă vreme recunoaștem ideile originale, el comunicăm și ne controlăm emoțiile.

Romanul este polifonic si aflam trairile si convingerile tuturor celor implicati in aceasta tragedie, exprimate intr-o maniera onesta si emotionanta. Confesiunile personajelor compun o paleta larga de emotii, din cele mai autentice si vibrante. Descoperim lasitatea, frica, disimularea, tagaduirea, dar si iubirea, onestitatea si onoarea. In paralel, cititorul se alatura practic acestei anchete in descoperirea faptasului care a pus intetionat focul si astfel au murit doi oameni nevinovati, unul dintre ei fiind un copil. O lectura foarte placuta pe care o recomand!

Ce am învățat din această carte este că pentru a avea o relație completă cu altcineva, trebuie să ai mai întâi o relație cu tine însuți. Dacă nu putem cuprinde propria noastră singurătate, îl vom folosi, pur și simplu, pe celălalt ca pe un scut împotriva izolării. O carte a unui dialog privilegiat între intelectuali, din postura terapeut - pacient. O carte care reiterează importanța aspectului relațional în terapie și a schimbărilor care intervin în urma acestui proces transformator.

În esență, este o carte despre forța iubirii care învinge credința, religia, societatea, pentru că există ceva în firea noastră care îl face pe cel ce suferă să nu simtă intensitatea chinurilor îndurate prin tortura prezentă, ci mai degrabă prin durerea arzătoare ce îl cuprinde după aceea. Din această suferință se naște și întrebarea firească dacă ura și iubirea nu sunt, în fond, unul și același lucru. Intensitățile celor două sentimente par a fi la fel, însă diferă lumina în care sunt îmbrăcate.

Romanul "Jane Eyre" poate intra cu brio în clasa lecturilor de căpătâi pentru că oferă acea elevare a spiritului pe care puține cărți o pot oferi. Descoperim o eroină dârză și neînfricată care nu se teme nici să iubească, dar nici să trăiască singură, pentru că știe că are în ea o comoară lăuntrică care o va ține în viață chiar și atunci când toate celelalte bucurii i-ar fi tăgăduite sau i s-ar oferi la un preț mai mare decât ar putea plăti.

De multe ori am suspectat că în spatele numelui lui Paulo Coelho există, de fapt, un colectiv de autori pentru că scrierile îmi par atât de diverse, iar temele abordate atât de diferite. Așa cum prefigurează și titlul, cartea este povestea unui adulter, ce pare să se întâmple ca un dat, pentru că nu ne alegem viața, ci ea este cea care ne alege. Cam aceasta ar fi ideea: nu ne alegem viețile, dar hotărâm ce facem cu bucuriile și tristețile pe care le primim.

Un volum extrem de frumos, prin puritatea și candoarea versurilor care evocă cea mai frumoasă perioadă a vieții unui om: copilăria. Autoarea Cristina Ianculescu, profesoară de limba și literatura română, s-a aplecat cu talent aspura universului gingaș al copilăriei care este foarte viu, colorat, plin de parfum și animat de suflete mici și prietenoase. Mai mult, ilustrațiile realizate de Georgiana Bulza, elevă, redau fidel acest univers candid și luminos. O lectură plăcută atât pentru cei mici, dar și pentru cei mari!

O poveste care chiar ar merita o ecranizare. O temă complexă a transformării prin iubire și a adormirii demonilor prin forța incomensurabilă a dragostei. M-a dus cu gândul către serialele americane pentru adolescenți, unde romantismul aduce împreună o tânără delicată și un băiat rebel, bogat și complicat, și teribil de dat peste cap. Răzbate, însă, puterea iubirii, a prieteniei, a camaraderiei. Aștept cu interes continuarea!

Din când în când mă surprinde câte o carte, cu o atmosferă mai deosebită, cu un personaj atipic. E o carte de care te cam îndrăgostești pentru că te pierzi într-un univers al apelor, al faunei specifice și trăiești cu înfrigurare alături de eroină, o fată a mlaștinii, abandonată de familie în uitare și singurătate, dar care, reușește cumva să se ridice deasupra tuturor și nu doar să supraviețuiască, Învață să citească, fără să meargă la școală; învață să facă comerț ca să aibă ce mânca, fără să cunoască monedele și bancnotele; învață să iubească, deși a trăit doar în sălbăticie, dar, mai ales, învață să stea, când ea știa doar să fugă și să se ascundă.

Uneori pare simplu să structurezi un plan de reinventare personală în câțiva pași, fie ei și șapte. Am fost destul de sceptică să pornesc la drum cu această carte, dar ceva idei tot am reținut. În planul de prioritizare, mi-a plăcut că relațiile umane de lungă durată sunt comparate cu un cont bancar emoțional în care, dacă vrei să faci retrageri, trebuie să faci permanent și depuneri afective. Apoi, sfatul de final: Ascute fierăstrăul pe toate cele patru componente ale reînnoirii: fizică, social-emoțională, spirituală și mentală.

De cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, căutăm soluțiile pentru vindecarea în afara noastră. De cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, căutăm cele mai compliecate soluții, în loc să le aplicăm pe cele mai simple. A fost revigorant să citesc o nouă carte scrisă de Gabriel Socaciu, autor care ne îndeamnă să găsim cele mai simple soluții chiar în interiorul nostru, să identificăm și să potențăm forța tămăduitoare interioară.

Feminitatea, feminismul sunt noțiuni care întotdeauna stârnesc interesul, mai ales într-o lume modernă unde rolurile și statutul femeii au primit noi valențe. Această carte nu este despre feminism la modul de polemică, ci este mai degrabă despre feminitate și despre încrederea în sine a femeii. Este un ghid practic de dezvoltare feminină ce se poate lua în calcul chiar de la vârsta adolescenței. Dacă stau să mă gândesc, este prima carte pe care am citit-o eu și i-o fac cadou fiicei mele, tocmai în ideea de a îmbogăți educația ei cu informații și exerciții amuzante de psihologie aplicată care o vor ajuta cu siguranță pentru o dezvoltare armonioasă.

Mi-a plăcut cartea și am râs în hohote citind-o, lucru care nu îmi amintesc să mi se mai fi întâmplat, eu fiind o cititoare de cursă lungă, dar cam serioasă. Mi-a plăcut și pentru că l-am văzut pe Ove ca un alter ego, nu prea flatant pentru mine, evident, dar cine citește cartea vede cum era, de fapt, Ove. Am auzit că există și un film, așa că o să îl vizionez, dar tot cu bucuria lecturii cărții. Deși Ove este un nesuferit notoriu, ce nici el nu se mai suportă și nu mai are niciun motiv de a-și continua viața, pe parcursul cărții îl îndrăgim, ne atașăm de el ca de un bunic pe care ni l-am dori. Chiar și el regăsește bucuria vieții în toate acele întâmplări tragicomice în care este târât, de cele mai multe ori, fără voia lui. O carte MI-NU-NA-TĂ!

Am citit cartea fiind atrasă de titlu, căi downshifting-ul este mai mult decât un trend în societatea contemporană. Este un caz ficțional, dar cu toții ne întrebăm cum ar fi să renunțăm la un job solicitant, la obligațiile sociale și să facem mai puțin. Asta, ca paradox, ar însemna să devenim mai mult pentru că am avea timp să observăm ceea ce se întâmplă în jur. Un roman de debut, dar scris cu relaxare, cu umor și "zvâc" cum a declarat Radu Paraschivescu.

Așa cu prefigurează titlul, cartea abordează tema trădării într-o căsnicie. Trădarea pare să fie o tradiție în familia lui Robert. Împreună cu sora lui află că mama lor are o boală cu transmitere sexuală și așa demarează o "anchetă" care să lămurească adevărul rușinos. Nici Robert nu este departe de acest obicei al trădării, descoperind că și el nu are o căsnicie tocmai ideală. În timpul căutării unui răspuns, Robert se confruntă cu fantomele din trecut care îi pun sub semnul întrebării prezentul.

Uneori profesia te poartă în locuri în care altfel nu ai putea ajunge. Autoarea, jurnalistă de meserie, ajunge în Israel unde descoperă oameni minunați și o comunitate de români foarte atașați de țara mamă. Astfel, leușteanul, devine un simbol al dragostei de țară, un miros și gust ce invocă nostalgic dorul de acasă. Presărată și cu mult umor, cartea oferă o lectură plăcută și utilă prin informațiile pe care le aflăm despre Israel, pământul sfânt.

Cu toții tânjim după împlinirea în dragoste, după corespondența în iubire. În volumul doi al romanului "Necunoscutul" bărbatul cu ochii verzi pare îmblânzit de tânăra eroină care se lupta să îl cucerească. Farmecul cărții, până la urmă, constă în ancorarea unei povești de iubire în realitatea românească și asta o face mult mai palpabilă. Dacă cei doi protagoniști vor rămâne împreună, rămâne de văzut. O lectură ușoară, potrivită de vacanță.

O colecție de articole despre lumea întreagă, adunate de jurnalista Iulia Badea Gueritee de-a lungul carierei sale. Stabilită în străinătate, dar foarte bine ancorată în realitatea românească, jurnalista surprinde problemele societății românești, dar și probleme spinoase care afectează global omul modern. Cu o verticalitate rar întâlnită, articolele sale, dintre cele mai diverse prin tematica abordată, impresionează mai ales prin această actualitate care trece bariera timpului și granițele statelor, lectura fiind mereu la fel de proaspătă și utilă.

Un roman de inspirație istorică, cu influențe simbolistic masonice, pornind de la un crucifix care se presupune că ar fi aparținut lui Horea. Un fir narativ care ne duce prin crâmpeiele istoriei zbuciumate a poporului român, o intrigă polițistă atent construită. Doru Munteanu rămâne un scriitor în adevăratul sens al cuvântului, cu romane complexe, ce respectă nu numai rigorile criticii literare, dar și ajung la inima cititorilor pasionați.

Toate cărțile lui Dale Carnegie sunt pline de îndrumări ce se pot extrage ca principii de viață, până la urmă. Se spune că teama de a vorbi în public este prima din lista fricilor pentru om, iar cartea este, fără îndoială, un ghid util de a depăși această frică și de a livra un discurs memorabil. Autorul propune o strategie în câțiva pași pornind de la pregătirea discursului și până la modalitățile de încheiere, ca fiind cel mai important moment strategic al discursului.

O carte excelentă de demontează mecanismul furiei ca să înțelegem că multe dintre furiile noastre, deși îndreptate împotriva celorlalți, sunt, de fapt, îndreptate împotriva sinelui. Sunt propuse modalități de rezolvare a conflictelor în șase pași și inclusiv soluții de gestionare a situațiilor de hărțuire la locul de muncă. Scopul declarat al acestui exercițiu de gestionare a furiilor este obținerea stării de mindfulness, conștiința deplină.

O carte care trece de granițele schimbării scenariului în cadrul unei companii, propunând chiar un scenariu de viață. Pentru schimbarea scenariului, a direcției în plan profesional propune șase modalități: de la schimbarea mentalității până la schimbarea centrului atenției. Schimbarea se poate face folosindu-ne de patru abilități: comunicarea, influența, conducerea cu succes a unei echipe și dezvoltarea celor din jur. De asemenea, sunt expuse patru tipuri de motivație: externă, introvertită, identificată și intrinsecă. O carte complexă și utilă!

O carte de căpătâi aș zice, pentru toți cei pasionați de științe socio-umane. Principiile enunțate rămân valabile peste ani, poate cu mici ajustări impune de dezvoltarea socio-politică și economică. Este definită mulțimea, sunt stabilite trăsăturile generale ale mulțimilor factorii îndepărtați și imediați care influențează mulțimile. De asemenea, sunt caracterizați conducătorii mulțimilor. Spre final, sunt caracterizate mulțimile după diverse criterii. Ideea care mi-a rămas chiar și după ani de la lectura cărții este că mulțimea nu cumulează inteligența, ci mediocritatea.

Nu sunt fan distopii, dar cartea asta mi-a plăcut mult. Nu mi-am pus problema niciodată ce se poate întâmpla dacă lucruri, considerate ca un firesc, ar putea dispărea pur și simplu. Care ar fi consecințele? Iată că în această carte, ipoteza dispariției albinelor este tratată narativ în trei planuri: trecut, prezent și viitor, aceste planuri transformându-se practic în trei povești cu aceeași intrigă. Avem un trecut temerar, un prezent resemnat și un viitor sumbru. Oare ce va urma?

"Mănâncă, roagă-te, iubește" a fost o care pe care n-am putu-o citi. Văzusem filmul și am considerat că este de ajuns. Când a apărut "Orașul fetelor" era ușor sceptică, dar m-am apucat de carte și am citit-o în trei zile, acesta fiind barometrul când îmi place o carte: două - trei zile de lectură. Avem un personaj delicios, Vivian Morris, o tînără din înalta societate, dar rebelă, care are o viață tumultuoasă, cu multe aventuri și trăiri. O viață plină în New York-ul anilor '40 și o mare iubire surprinzătoare. O recomand pentru lectura de vacanță!

Un roman fluviu căci are sute de pagini și o istorie întinsă peste zeci de ani și continente: din America în Rusia. Recunosc că lectura a fost o provocare, dar tempo-ul romanului tine totuși cititorul interesat. Chiar și Rusia apare descrisă foarte atrăgător încât tânăra eroină este decisă să lase lumea modernă a Americii pentru a lucra în Rusia, țară pe care o cunoscuse până atunci prin intermediul bărbatului de care se îndrăgostise. Apoi se continup firul cu povestea fiului său și a nepotului, la fel legați fără scăpare de Rusia. O lectură pe care o recomand doar celor antrenați pentru că necesită perseverență!

Celor născuți și crescuți în două lumi, cum îmi place mie să numesc generația noastră, ne vine uneori greu să citim cărți despre întâmplări din comunism. Totodată, ne încearcă o nostalgie când rememorăm la acele vremuri. Cartea "Părinți" a readus multe lucruri mai puțin plăcute din amintirile noastre. Lipsurile, relațiile umane disfuncționale, sistemul politic, sistemul medical, microclimatul de la bloc și lupta individuală a fiecăruia cu toate acestea la un loc. Diana Bădică este o prozatoare bună și aștept să o văd desprinsă de acest subiect al vieții de familie în care există un copil bolnav. Este o carte statică, dar aleanul ei îți permite să observi și să rememorezi, și poate să nu uiți acele vremuri.

O carte cu multă culoare și arome ce te transpune în cadrul idilic al Franței, într-un periplu ficțional alături de un personaj fabulos ca Pablo Picasso. Ca exercițiu imaginativ nu putem decât presupune cum a fost el ca om, cum au fost femeile pe care le-a iubit pentru că ne este mai greu să deslușim din arta sa. De asemenea, firul narativ ce duce povestea peste generații ne poartă prin epoci și continente diferite, fiecare cu culorile și parfumul său. O lectură foarte plăcută!

O carte caleidoscop ce ne poartă prin diverse colțuri ale lumii în speranța identificării unor coordonate generale ale iubirii. Dar dragostea nu este niciodată aceeași și niciodată la fel. Aflăm totuși că o căsătorie nu începe cum credeam cu o primă întâlnire sau cu o cerere, ea începe mai demult, când se naște ideea de iubire și de suflet pereche. Care sunt fazele iubirii, cum e începutul, aflăm cu nostalgie citind cartea și confirmăm că iubirea atinge apogeul când persoana iubită înțelege, poate mai bine decât noi înșine, acele părți din noi care sunt mai stânjenitoare.

Toate seria cărților scrise de Dominique Loreau mi-a plăcut mult. Poate aceasta este ușor mai "tehnică", dar, dacă iubești ordinea, această carte reconfirmă ideea că un apartament ordonat te protejează de haosul interior. Urmând sfaturile autoarei am reușit să găsesc loc pentru fiecare lucru din casă și să păstrez în mare măsură lucrurile la locul lor. De asemenea, am reușit să mă debarasez de tot ce nu era indispensabil și nu îmi mai aducea bucurie. Am ajuns astfel să găsesc fericirea atunci când continui să-ți dorești ceea ce am deja. (Sf. Augustin)

Nu sunt cititor de thrillere psihologice și nici de cărți mainstream, dar am zis să fac o încercare și nu am regretat pentru că am rămas captivată de carte într-o lectură rapidă. Ușor clișeică, cu un psihiatru aparent sedus de pacienta sa pe care dorește cu orice preț să o facă să vorbească. Trecutul pacientei este și el seducător, ea fiind o pictoriță măritată cu un fotograf de succes, un mariaj glam care nu prevedea un final atât de sângeros în care ea să fie acuzată de uciderea soțului iubit. Un roman bine construit ce aproape a reușit să mă surprindă cu un final bine ales.

Cartea reiterează ideea că suntem, înainte de toate, o formă de energie și, investind energie în tot ce ține de domeniul material, practic ne limităm. Pentru a schima lumea din jurul nostru trebuie să creștem propria vibrație pentru că lumea este ca o oglindă. Simplitatea mediului în care alegem să trăim ne va permite să descătușăm energia care este deja în noi. Faptul că nu ne mai agățăm de nimic material descătușează această energie și astfel va crește calitatea vieții noastre. O carte minunată, alături de toate celelalte scrise de Dominique Loreau.

Mi-a plăcut foarte mult "Învățare" de Tara Westover pentru că este o carte de memorii (preferatele mele) și pentru că este despre determinarea unei fete, crescută în totală ignoranță într-o familie de mormoni, de a învăța, de a se desprinde de lumea, aproape ireală, în care trăia. Sunt pasaje care frizează puterea de înțelegere, prin raportarea la realitatea în care am crescut noi, dar cu atât mai mult, sunt recunoscătoare pentru educația primită, pentru accesul gratuit la școală și pentru mediul sănătos în care am crescut. Învățarea este o alternativă, un colac de salvare, o cale sigură spre progres, o regăsire, o descoperire, o ce vrem noi. Important este să învățăm. O carte pe care o recomand celor antrenați să citească cărți profunde și de impact.

Dupa ce am citit “Arta de a face liste”, eram cu curioasa de “Musai list” ca de lista suprema a listelor. Mai mult, mi-a placut ca este scrisa de un autor roman. In esenta, spre asta ne indeamna autorul: sa facem o singura lista, fara sa folosim alte remindere si sa ne tinem de ea. O carte cu sfaturi utlile ce se extind si asupra vietii extraprofesionale, o lista de tips & tricks pentru a castiga mai mult timp pentru noi si pentru ceea ce ne face cu adevarat placere.

Cartea lui Matthew Walker intra in categoria cartilor care mi-au schimbat viata. Cu totii stim cate de important este somnul, dar nu constienzam cu adevarat importanta somnului. Somnul repara sistemul imunitar; reface starea metabolica; regleaza apetitul; imbogateste o gama variata de functii, inclusiv abilitatea de invatare, de memorare si de luare a deciziilor; recalibreaza circuitele emotionale cerebrale s.a. Doctorii ne prescriu pilule pentru diverse afectiuni, dar nu se spun, mai intai de toate, sa ne odihnim caci multe se vor regla astfel. O lectura foarte educativa!

Pana sa citesc cartea lui Brian Tracy, desi sunt foarte preocupata de subiectul managementului timpului, nu imi puneam problema decat a organizarii timpului de lucru, a celui petrecut cu familia si al celui pentru diverse activitati sociale. Nu luam in calcul categorii foarte importante ca timpul pentru planificare, timpul creativ sau timpul pentru luarea deciziilor importante. In urma lecturii acestei carti, mi-am refacut orarul zilnic si productivitatea personala a crescut 😊

După “Magia ordinii”, carte care mi-a schimbat viața, am citit pe nerăsuflate “Bucuria ordinii”. Volumul reia principiile din prima carte, dar le dezvoltă în aceeași idee că a face ordine este o confruntare cu tine însuți, a face curățenie este o confruntare cu natura. Ordinea ne organizează mintea, în timp ce curățenia o purifică. Depozitarea este temporară, iar esența procesului de depozitare este să înveți să apreciezi lucrurile pe care le ai și să te străduiești să-ți faci relația cu ele cât mai specială.

As putea rezuma cartea la o imagine foarte frumoasă prin care autoarea ne îndeamnă să ne umplem lampa, adică existența, doar cu lumina gândurilor pozitive. Parafrazez spunând că nu există lumină fără întuneric, iar lumina este de fapt forța gândurilor noastre. Există lumină în fiecare dintre noi, trebuie doar să o lăsăm să ne îmbrace în căldura ei gândurile, emoțiile și comportamentul. Gândul meu acesta ar fi: Să menținem mereu aprinsă lumina din noi și să nu lăsăm întunericul să ne învăluie!

Mi-a placut mai putin decat „Arta subtila a nepasarii”. Mark Manson are o vizune aparte asupra sperantei, deci nu este neaparat o carte despre speranta. Ce mi s-a parut inedit a fost interpretarea, pornind de la legile fizicii enuntate de Newton, a trei legi ale emotiei. Din nou, mi-au placut inserturile biografice prin care descopar de fiecare data elemente inedite despre personaje cunoscute.

12. Roman de inspiratie cazona, adresat mai degraba barbatilor decat femeilor, cam asa l-am perceput la primele pagini. Apoi am patruns in tainele scrierii si am descoperit multa profunzime, un univers parabola la credinta, valori si viata, in general. Ghidul cititorului in aceasta lectura este umorul, iar scena care da si titlul romanului este de un tragi-comic sublim: cum ar fi sa dezgropam mortii ca sa ii reasezam in morminte in ordine alfabetica?

Cartea este o colectie de proza scurta inspirata preponderent din viata de la tara sau mahalale, din viata mai putin poleita. Povestirile au o tristete aparte, dar fara a le stirbi din profunzime. Pana la urma, este un stil literar, o optiune a autorului caci viata nu este intotdeauna frumoasa si finalurile nu sunt intotdeauna fericite. Povestirile sunt foarte vii, adica ai senzatia ca cititor ca esti in mijlocul oamenilor, ca esti parte din poveste si aici este meritul autorului ca reuseste sa ne transpuna in imaginar.

Cartea este, in esenta, o parabola, iar personajele, desi apartinatoare regnului animal, sunt persoanificate incat nu ai sentimentul unei lecturi despre animale, respectiv lupi. Vedem o panoplie de sentimente si trairi, ce depasesc cu mult instinctul animal si lupta pentru supravietuire. Mai mult, putem trage si concluzii universal valabile despre puterea unei ambitii care poate duce la nefericire si un sfarsit tragic. O lectura frumoasa pentru adulti si adolecenti!

Pana la urma, tot ce facem de cand ne dam jos din pat tine de brandul personal. Daca dorim sa avem succes personal si profesional avem de respectat cateva reguli pentru ca o imagine nu se construieste random, ci trebuie urmati pasii corecti. Autoarea, prin vasta sa experienta in branding, ne arata acesti pasi: de la cum sa gasim ceea ce ne reprezinta la cum sa gandim o strategie pentru un brand autentic si in concordanta cu ceea ce suntem, de la importanta unei culori sau simbol pana la pozitionarea pe un segment de piata. Ce mi-a placut cel mai mult, insa, la aceasta carte este ca se pliaza pe realitatea economica din Romania si nu importa niste principii din conceptele americane care nu au aplicabilitate la noi.

De multe ori m-am intrebat daca noi suntem lucrarea lui Dumnezeu sau suntem propria noastra lucrare. Cartea ne ofera un indrumar ca prin forta gandului pozitiv, a cuvantului rostit, a credintei sa desavarsim o lucrare demna de admiratia lui Dumnezeu. Pana la urma, e ca si cum Dumnezeu ne da startul si noi contribuim zi de zi la opera sa prin dorinta noastra de a deveni mai buni. Autorul este un om cu inima larga si transmite pace si bucurie in tot ceea ce face asa ca nu imi ramane decat sa ii multumesc pentru „Lucrarea” sa.

O carte emotionanta in care am descoperit dincolo de trairi, multa sensibiltate, dar si forta prin povestile acestor femei extraordinare. Cele treisprece femei reunite in acest volum au dezvaluit unele dintre cele mai grele incercari prin care au fost nevoite sa treaca, fara sa se teama de aceasta expunere si vulnerabilizare. Pana ala urma, aceasta solidaritate in fata incercarilor grele ne da speranta ca orice, pana la urma, poate fi depasit.

Regina Maria este, fara indoiala, un personaj iconografic al poporului roman. Ea s-a ridicat deasupra timpurilor sale prin tot ceea ce a intreprins, prin farmecul ei aparte si dragostea pe care a avut-o fata de romani. Volumul de fata o surprinde, prin gandurile sale, in ipostaze ale feminitatii si sensibitatii. Este o carte bijuterie cu ilustratii si fotografii foarte frumoase, ce se impletesc armonios cu citatele selectate de autoarea Mihaela Simina. O carte perfecta pentru un cadou de neuitat!

Foarte rar am ocazia sa parcurg lucrari inedite, iar aceasta carte este un produs editorial unic. In primul rand, este o carte dialog intre doi autori ale caror scrieri, asa cum aflat ulterior, s-au completat de la sine armonios intr-un tot unitar simbiotic. Volumul este o colectie de miniproze foarte atent construite ce au ca subiect general viata, ce traim, simtim etc. Cactusii sunt lucrurile mai putin placute care ne inteapa, angoasele, temerile etc. si ramane de vazut daca le putem imblanzi sau nu.

Prentice Mulford a avut o bogata experinta de viata si o inteligenta practica. Astfel, a ajuns sa scrie articole si carti care ilustrau puterea sa superioara de intelegere a vietii. El credea ca omul se poate elibera de conditionarea materiala ca sa acceada spre o stare mai inalta a existentei, spre spiritualitate. Mai mult, credea in forta gandului pozitiv ca fauritor de destin si primul pas era sa imaginezi starea de bine si succes ca ea sa se materializeze apoi in situatiile de viata.

Pentru un pasionat de carti de dezvoltare personala si spiritualitate, acesta carte este o revelatie daca ne gandim la ce perioada a fost scrisa. In esenta, cartea explica cum omul, prin puterea gandului, a emotiilor si a cuvantului rostit isi poate construi propriul destin. Este evidentiata forta cuvintelor si forta credintelor noastre care, prin verbalizare, se implinesc la un moment dat. In esenta, suntem ceea ce gandim si ceea ce spunem ca gandim, de aceea trebuie sa fim foarte atenti sa construim ganduri pozitive pentru ac ele sa se implineasca.

Nu-l stiam pe Mark Manson pana la cartea asta si am luat-o la citit ca era "pe val" si mi-a starnit curiozitatea. Initial, am fost contrariata de stilul mai neacademic de scris, apoi m-am obisnuit si chiar mi-a placut onestitatea brutala, si chiar argoul folosit. Cel mai mult imi plac inserturile biografice cand iti prezinta cate un personaj, ca apoi sa iti spuna ca este vorba de un om foarte cunoscut, dar descoperi detalii mai putin stiute. In esenta, ca cititor de carti de dezvoltare personala, nu am aflat idei noi, dar mi-a placut maniera in care autorul le-a prezentat si conexiunile intre ele. Ideea care mi-a placut, insa, este aceea ca ne inselam in toate privintele. Poate si legat de cartea asta :) Anyway, o lectura tare faina!

Aceasta carte mi-a schimbat literalmente viata. M-a invatat cum sa fac ordine si curatenie in casa, cum imi schimb mentalitatea vizavi de procesul de curatenie si acumulare de lucruri si, in esenta, m-a invatat sa fiu un om mai liber si mai bun. Inceputul a fost greu, mai ales la partea de sortare a hainelor si cartilor si am scos din casa saci intregi de lucruri de care nu mai aveam nevoie. Am invatat sa renunt la lucruri si chiar am valorificat unele dintre ele. La final, am indentificat si tiparul meu de posesor, lucru important pentru ca este, pana la urma, o expresie a valorilor care ne calauzesc viata.

Mulți visează la o carieră de corporatist, sperând că ating o stare de grație și că beneficiile primite sunt superioare celor din companii mai mici. Totul este, însă, doar un miraj și, în schimbul unui salariu mai mare și a unei cantine la parterul clădirii, angajații devin proprietatea corporației căreia i se dedică trup și suflet. Oana este o corporatistă, arogantă și plină de sine, dar care, într-un iureș de evenimente neprevăzute, își descoperă vulnerabilitatea și realizează că, în tot acest tumult, cumva s-a îndepărtat de ea însăși. Dacă va găsi calea de reîntoarcere, rămâne de văzut.

Un thriller despre răzbunare în care sunt angrenați doi frați răufăcători și Henry, cel care, cu ajutorul prietenilor, dorește să își răzbune familia. O carte de dimensiuni mici, dar care ține cititorul în alertă ca si cum ar urmări un serial polițist. Reușita cărții este cu atât mai valoroasă cu cât autorul este foarte tânăr, iar ideea s-a născut din pasiunea pentru lectură și scris și prin participarea la un cerc de scriere creativă. Marea reușită a cărții o constituie dezvoltarea intrigii întrucât autorului, așa cum mărturisește în pagina de info, îi place să fie un păpușar care să orchestreze întregul loc de desfășurare al operațiunilor.

În zilele noastre citim foarte puține texte cu umor adevărat, de parcă toți autorii și scriitorii se străduiesc să redea doar complexitatea și apăsarea vieții și mai puțin bucuria de a trăi. Lidia Bora nu intră în această categorie, pentru că în toate poeziile ei răzbate seninătatea și dragostea de viață. Textele autoarei sunt toate verosimile și se inspiră din realitatea înconjurătoare. Imaginația lasă loc creativității în a răsuci textul spre poanta care face cititoul să zâmbească. Subiectele abordate sunt largi: căsnicia, vârsta, banii, moralitatea, viciile etc., dar finalul este întotdeauna unul neașteptat.

Zilele acestea se anulează toate evenimentele culturale ca măsură de prevenire a răspândirii Coronavirusului, Se discută și anularea Festivalului de la Cannes din luna mai. Puțini știu că și prima ediție a festivalului nu a mai avut loc, însă din cauza războiului. Ca mulți alții, am crescut cu filme pe casete video și cu vocea inconfundabilă a Irinei Margareta Nistor așa că nu cred că era o altă persoană mai în măsură să traducă cartea lui Olivier Loubes despre festivalul de la Cannes decât ea. Volumul se adresează cinefililor, dar și pasionaților de istorie, pentru că prezintă istoria nașterii celui mai cunoscut festival de film din lume. A fost un proces anevoios, dar efeorturile au meritat pe deplin prin valoarea culturală imensă adusă omenirii.

Când ești tânăr ți se pare că vârsta de 40 de ani este una deja matură și foarte îndepărtată. Ce nu știi atunci este că ajungi intr-o clipă la ea, și abia atunci te simți cu adevărat tânăr. Cartea este o colecție de eseuri ce gravitează nu neapărat în jurul vârstei de 40 de ani, ci în jurul valorilor importante pentru acestă vârstă: dragostea, prietenia, armonia sufletească, împlinirea spirituală etc. Stilul este unul candid, textele parcă ne învăluie cu siguranța maturității, dar și cu blândețea înțelepciunii caracteristică vârstei. Autorul, Cosmin Neidoni, un îndrăgostit de eternul feminin, excelează în textele dedicate femeilor, dar cartea poate fi o lectură plăcută și pentru domni.

A fi părinte mi se pare cea mai mare și grea responsabilitate, însă și cea mai frumoasă. Am citit cartea atrasă de titlu, dar am descoperit un ghid util de gestionare a relațiilor mai complicate între părinte și copil. Autoarea, psiholog practician de meserie, dar și părinte, exemplifică cu onestitate situațiile complicate prin care ea însăși a trecut ca mamă și ne oferă posibile soluții pentru evitarea reacțiilor nedorite pe care le avem la comportamentul nedorit al copilului. În definitiv, și relația cu propriul copil este o relație de putere, dar pe care trebuie s-o gestionăm cu multă delicatețe pentru că tot ceea ce facem în calitate de părinți are o influență covârșitoare asupra copiilor noștri.

Când ne gândim la cuplu, ne gândim la cele două entități și nu la spațiul dintre sau din jurul lor. Am luat cartea, atrasă de titlu căci sună tare frumos... spațiul dintre noi. Am aflat, citind-o, cum pot face ca spatiul iubirii sa fie mai frumos pentru ca tot ce-i facem unei persoane, ne facem de fapt noua. Cu toții avem nevoie de siguranță, iar cartea ne oferă câteva instrumente utile cum să facem ca acest spațiu dintre noi să fie sigur, să fie locul în care redobândim conștiința conexiunii și însuflețirea pasiunii.

Până la “Aventurile lui Mimi” nu am citit nicio carte despre educație financiară și nu mă așteptam să găsesc atâtea informații utile într-o carte care se adresează, practic, copiilor. De aceea mi se pare extrem de importantă pentru că în acest fel toată familia poate să dobândească informații foarte utile legate de bani și relația cu ei. Mimi este o fetiță ca oricare alta, care își propune un obiectiv – acela de a ajunge la Disneyland – și face, cu ajutorul familiei și al celor dragi, tot posibilul să-și atingă scopul. Mimi poate fi oricare dintre noi, așa că avem multe de învățat de ea! Felicit autoarele pentru această inițiativă minunată!

Păunul este una dintre cele mai frumoase păsări de pe planetă și cum ar fi să vezi o gramadă de păuni măcelăriți de un tânăr bolnav mintal? O imagine ilustrativă pentru întregul volum care astfel de scene puternice. Sunt două fire narative: al lui Alex, un profesor încătușat într-o căsătorie cu o schizofrenică și al lui Agathe care ajunge prin căsătorie mama vitregă a unui schizofrenic. Firele se reunesc, evident, prin puterea dragostei. Episoadele de deraieri psihologice sunt atent documentate, ca niște fișe clinice, însă nu dispare ritmul alert și ingeniozitatea autoarei care menține interesul cititorului până la surpriza din final. Aștept cu nerăbdare contiuarea!

Cu toate că trăim într-o societate modernă, subiectul sexualității va rămâne mereu tabu, deși curiozitatea tuturor este maximă. Cred că tot din curiozitate jurnalista Lisa Taddeo a făcut o muncă de documentare de șase ani ca să intervieveze femei pe subiectul sexualității. Așa s-au născut trei tipologii și trei personaje: Lina, Maggie și Sloane, diferite, dar unite printr-o caracteristică universală: dorința erotică. Cei trei fire narative se împletesc succesiv într-o frescă interesantă a Americii de azi, iar cele trei femei trec prin diverse situații și trăiri legate de obiectul dorinței lor. Interesat este de urmărit raportul de putere între feminin și masculin în această luptă a seducției erotice.

Podul este un element de legatură. În această carte podul leagă simbolic un tată și un fiu. Un tată care și-a abandonat familia și care nu este iertat de toți fiii săi, dar unul dintre ei dorește să reconstruiască drumul către inima lui. Este o carte despre iertare, dar mai ales despre familie și valorile ei, despre cum putem repara lucruri ce par să fie ireparabile. O scriere plină de emoție și culoare locală, dar care transformă un univers punctual în pretext de reflecție personală. Cât ne greșim unii altora și cât putem ierta, mai ales de la cei care ar trebui să ne iubească necondiționat și să ne sprijine mereu.

Din când în când, citesc câte o carte completă, adică cu tot ce îi trebuie unei cărți bune: subiect interesant, personaje bine conturate, poveste de dragoste, context istoric documentat, stil impecabil, parfum de epocă redat fidel, final dorit, și, mai presus de toate, acea vrajă care te subjugă ca cititor și nu te lasă să uiți cartea asta niciodată. Cam așa scrie Doru Munteanu, dar mai ales cartea asta, “Viață de împrumut” care a venit ca o surpriză, după o absență de ceva ani din peisajul literar. E o carte care ar merita atenția a cât mai multor cititori, de aceea pledez pentru ea.

Ca mare fană a familiei Obama, am așteptat cu nerăbdare traducerea cărții în română. După ce-am citit-o, ușor cam lungă e drept, am fost așa de entuziasmata că am recomandat-o ca pe o carte motivațională pentru că, în esență, asta este. Nu este o carte de memorii propriu-zisă. Este povestea lui Michelle Obama, din copilărie și până în zilele de primă doamnă a Statelor Unite ale Americii, dar nu este neapărat biografică. Este mai mult empowering pentru orice femeie de a-și descoperi propria voce și propria forță. Statutul public al primelor doamne, al membrelor caselor regale etc. mi se pare copleșitor, pentru nu îți mai aparții, ci altcineva îți dictează mereu ce să faci, ce să spui, cum să te îmbraci, cum să te comporți. Michelle Obama a depășit, însă, limitele impuse, devenind un simbol al forței, al inteligenței, al preocupării pentru sănătate și alimentație corectă. I-a fost mereu foarte greu, mai ales că a avut de învins și prejudecata de rasă, nu numai cea de sex. Cu toate acestea, este una dintre cele mai fascinante femei ale secolului nostru și mă bucur că, datorită cărții, am pătruns într-o lume în care intră doar cei aleși.

Am mai spus că nu sunt fan distopii, însă cartea lui Iulian Băzărea merită citită. Începutul cărții are un parfum de “Game of Thrones”, cu un pustiu alb și un călăreț ce luptă pentru supraviețuire. Întreaga carte este, de fapt, o luptă pentru supraviețuire unde cei puțini rămași după marele incendiu ce a pârjolit totul la stadiul de cenușă încearcă să trăiască. Nu ai cum să nu îl îndrăgești pe Solo, eroul cărții, ce împrumută trăsături ale eroilor medievali, adaptate însă la realitatea cruntă a unui univers distrus. Ca cititor, te gândești, la un moment dat, cum ar fi dacă… Cam de asta nu îmi plac distopiile, dar asta mi-a plăcut. Mult.

Eu nu sunt fan distopii pentru că mai toate sunt sumbre și nu îmi place să citesc despre posibile sfârșituri ale omenirii. Citind, însă, “Imperiul sclavilor” am simțit o ușoară paralelă cu prigoana evreilor, cu Holocaustul și am abordat lectura din alt unghi, acela al transformării psihologice a omului sub presiunea autorității, a abuzurilor extreme, a umilinței, a degradării naturii umane. O carte profundă pentru un autor atât de tânăr așa că am reconsiderat distopiile. Unele merită citite pentru că ne oferă perspective interesante despre umanitate, în esența ei.

Acest volum este expresia evidentă a unui mari pasiuni: gătitul celor mai alese bucate! Și mai este expresia unei alte mari pasiuni, a autoarei, Daniela Sima, care odată ce a pătruns în lumea chef-ilor și a gastronomiei rafinate, nu s-a mai lăsat dusă de acolo. Așa s-a născut “Chefi de România”, o colecție de rețete preparate de cei mai talententați bucătari din România. Pe lângă rețetele delicioase, am aflat povestea fiecăruia, parcursul lor profesional și care este numitorul comun al acestor reușite: pasiunea! Aș zice că este o carte “delicioasă”!

Generația noastră, născută în comunism și crescută în așa-zisa democrație, va fi mereu între două lumi. Copilăria și adolecența par a fi din altă viață, care nu are cu nimic de-a face cu vremurile trăite de copiii noștri. Nu aveam mai nimic, așa că trebuia să fim extrem de inventivi. Când locuiești într-un cartier rău-famat al Bucureștiului și ești corrupt de infracționalitate de la vârste fragede lucrurile se complică. Romanul continuă povestea lui Marius, aflat acum în pragul maturității, nevoit să se descurce în jungla bucureșteană. O carte cu multă nostalgie și umor, pe care o citești zâmbind, dar și cu o lacrimă în colțul ochiului pentru vremurile ce au fost totuși frumoase și pentru incocența pierdută.

Cărțile “Young Adult” sunt pasiunea mea vinovată așa că nu era să ratez “Umbrele luminii”. Nu e cu vampiri, e cu îngeri, însă la fel de sexy  Cum să nu te îndrăgostești de îngerul tău păzitor când arată așa de bine și te poartă pe aripile lui dincolo de nori? Am citit cu sufletul la gură să aflu cum ar putea rupe barierele celor două lumi ca să concretizeze o dragoste interzisă, dar nu vă zic ce am aflat  Va trebui să citiți cartea!

Titlul prefigurează subiectul și se pare că adulterul și relația cu un bărbat însurat sunt unele dintre situațiile de viață frecvent întâlnite. Avem femei care iubesc prea mult, avem femei care vor să dispară atunci când totul se năruie prin conștientizarea faptului că el nu își va părăsi, în ciuda repetatelor promisiuni, soția. Evident că în peisaj apar alți bărbați care vor să rupă acestă legătură imposibilă, dar fără prea mare succes. Mai mult intriga este plasată în România zilelor noastre, cu elemente ce forțează ușor limita credibilității, dar, de ce nu, orice poate fi posibil.

Această carte mi-a demonstrat că în goana după idealul de extravertire, forța introvertiților rămâne una extraordinară. Ești ok, chiar dacă ești introvertit și toată lumea, toată viața, are așteptări de la tine care sunt contra naturii tale. “Quiet” este o carte care are forța de a schimba pentru totdeauna modul în care îi percepem pe introvertiți și, la fel de important, modul în care se percep ei înșiși. Dacă sunteți introvertiți, citiți cartea. Este despre noi. Dacă nu sunteți introvertiți, citiți cartea. Aveți de învățat.

Chiar astazi era la radio o emisiune cu un quiz despre lucruri din comunism unde cei tineri, evident, nu stiau raspunsurile. Privind in urma, si pentru cei nascuti in comunism unele lucruri par de necrezut. “Ziua in care Dumnezeu a fost prin oras” este si despre comunism, mai exact rememorarea Revolutiei prin ochii unui copil. Copilul, devenit peste ani procuror, isi aduce aminte de 17 decembrie 1989. In acea zi, in Timisoara, tatalul lui fusese arestat de militie pentru un pachet primit de la fratele sau fugit in Franta si asa incepe aventura micutului curajos de a-si elibera tatal din arestul militiei. O carte despre doua lumi, cum imi place sa denumesc tranzitia generatiei noastre.

Volumul “Auschwitz. A(live) 70 de ani” face parte din categoria cartilor cutremuratoare ale omenirii prin prisma subiectului abordat. Nu ar trebui sa ne ferim de astfel de carti pentru ca menirea lor este de a restaura crampeie de istorie, pentru ca sa nu se repete atrocitati. Prigoana evreilor si Holocaustul sunt pete negre ale istoriei omenirii, indiferent din ce unghi privim lucrurile. Si cand te gandesti ca exista oameni care neaga Holocaustul! Pe langa partea introductiva si explicativa a acestui proiect editorial si punctele de vedere ale unor specialisti reputati (Andrei Marga, Carol Iancu, Ladislau Gyemant) partea cea mai emotionanta a cartii o constituie marturiile unora dintre supravietuitori. Desi acestea misca pana la lacrimi cititorul, din toate ramane un parfum senin, o atitudine pozitiva de impacare si iertare. Un mesaj demn si optimist ce incununeaza lectura volumului.

Am aflat de “metoda telefonului” pentru ca am primit telefoane toti membrii familiei. Stiam cum sa nu cadem in plasa pentru ca fusesem informati despre astfel de practici. In “Timp lipsa” este descrisa metoda practicata de puscariasi, precum si alte inselatorii care se desfasoara dintr-o lume paralela noua. Cand un om, cum e autorul, ca oricare altul, ajunge in puscarie, o parte din viata lui este “on hold”. Lumile devin paralele, dar fiecare cu dinaminca ei. N-a fost timp pierdut sa lecturez cartea, am mai invatat cate ceva.

Am observat de-a lungul timpului ca mai toti blamam America, dar toti ne dorim pe ascuns sa ajungem acolo. Sunt oameni care fac tot posibilul sa ajunga in America si sa isi faca un rost. Viorel Vintila a plecat de multi ani in America, si-a facut un rost si a cunoscut oameni interesanti. Povestile lui si ale altor romani stabiliti in SUA ca: Carmen Harra, Ionut Dolanescu, Petru Popescu, Tudor Petrut, Dumitru Prunariu s.a. le puteti citi in acesta carte scrisa cu onestitate si mult umor.

Actrita Claudia Motea este un spirit renascentist, exprimarile artistice fiind afirmate pe mai multe planuri. In aceasta carte este dramaturg si traducator din engleza in romana a unor piese de succes din America. Pe langa traduceri, in “Much Love. Decalog teatral” sunt inserate si piese proprii. Cu experienta sa bogata pe scenele lumii, toate piesele din carte pot fi cu usurinta puse in scena si cu succes garantat la public pentru ca sunt nascute, in primul rand, din dragoste de oameni.

In cartea aceasta, Cosmin Neidoni poate ca este mai mult prezent decat in altele. Poezia este intrinsec legata de fiinta si aici este omagiata pasiunea autorului pentru Pablo Neruda, pentru poezie in general, dar mai ales pentru eternul feminin. O colectie de poeme sensibile, tributare celui mai frumos sentiment: Dragostea! Coperta este de asemenea foarte frumoasa!

Traind in Transilvania, am aflat despre Dracula mai devreme decat de alte personaje mitice si, la un moment dat, chiar ajunsesem la saturatie cu acest subiect. Am citit cartea din curiozitate sa vad ce se mai poate scrie despre Dracula si am descoperit o carte fascinanta. Dracula se intrupeaza in patru povesti distincte in timp si spatiu, urmarind practic obsesia pentru femeia iubita. In esenta, este un roman istoric foarte bine documentat, dar cu accente supranaturale. Frumusetea o confera accentele povestilor de dragoste si intriga politista care leaga ca un fir rosu toate cadrele spatio-temporale. Va invit sa cititi cartea ca sa aflati cine l-a invins pe Dracula.

In vremurile actuale, sunt foarte multi autori talentati. Si Monica Tonea este unul dintre ei. Scrie despre viata, in general, astfel farmecul scrierilor ei consta tocmai in simplitatea unor subiecte. Poate si de aceea ne regasim si rezonam ca intr-o regasire a propriul sine, a propriului destin. Ca si cum realitatea noastra capata o universalitate si povestirile si reflexiile ei pot deveni foarte usor si ale noastre. Mai mult, Monica are finete aparte pe care o regasim in toate scrierile ei.

Am avut prilejul sa vizitez China si am descoperit bucataria chinezeasca care nu are nimic de-a face cu ce credem noi ca mananca chinezii. Gustul este preponderent dulce – acrisor de soia, insa legumele si pestele sunt cu adevarat delicioase. Mai mult, nu au foarte multi carbohidrati si poate asa se explica siluetele suple ale chinezilor. Partea trista ca nu au dulciuri, decat niste deserturi gumoase care nu mi-au placut. Ei beau toate bauturile calde, inclusiv apa. In aceasta carte sunt retete care se pot adapta si gati si in Romania si ne vor apropia mai mult de gustul real al bucatariei chineze.

“Pierdută în așteptare” este un thriller polițist, scris într-o manieră modernă. Niște tineri pleacă într-o excursie în pădure și, a doua zi, sora mai mică a uneia dintre fete nu este de găsit. Abia după 30 de ani, i se găsește cadavrul și se reia ancheta de către un polițist care, culmea, fusese coleg de liceu cu gașca teribilistă și participase și la prima anchetă. Suspansul este foarte bine creat și citești cu sufletul la gură să afli care este totuși criminalul. Bănuiești că este unul dintre ei, deși apar suspecți noi față de data trecută. Te gândești cum ar putea fi niște copii atât de cruzi încât să o ucidă? Sau poate e totuși altcineva ucigașul? Poate chiar anchetatorul? Ca cititor, am apreciat tensiunea romanului, și cum noi indicii te duc pe noi piste ca, în final, să afli cine este criminalul.

O carte perfecta pentru femei rafinate! O bijuterie editoriala in care regasim informatii utile expuse atat de frumos. Un cadou minunat pentru doamne si domnisoare!

Max Costa are peste șaizeci de ani și este șoferul unui doctor elvețian înstărit, ce trăiește pe coasta Mediteranei, în Sorrento, in anii 60’. Într-o zi, Max vede pe stradă o doamnă elegantă, care i se pare cunoscută. Din acest moment, aflăm că bătrânul șofer fusese în perioada interbelică un rafinat și cuceritor dansator monden în saloanele de lux ale înaltei societăți. Femeia este iubita sa din tinerețe, Mecha, cu care, demult, în anii 1920, colindase mahalalele din Buenos Aires în cautarea tangoului autentic, originar. Cei doi reînvie o poveste de iubire dramatică și apar diverse complicații. O carte cu acorduri de tangou.

Am citit-o pe nerăsuflate și am înțeles de ce este o revelație a literaturii. În primul rând, aduce farmecul frigului de neîndurat care parcă oțelește personajele. Apoi, ca intrigă, aduce o femeie tânără, și aparent neputincioasă, să fie în preajma ucigașului soțului ei. Zuleiha, căci ea este femeia, devine totuși un personaj feminin, puternic și complex așa cum îmi plac mie în romane. Își va răzbuna ea soțul? Cum va supraviețui tuturor provocărilor? Am avut ce descoperi pe parcursul romanului, care are o construcție literară de excepție.

Despre Africa nu citisem până acum și o întâmplare adevarată – atacurile leilor ce provoacă moartea locuitorilor unei regiuni îndepărtate din nordul Mozambicului – este pretextul lui Mia Couto pentru a scrie un roman surprinzător. Romanul este, până la urmă, o parabolă a cruzimii umane și a consecințelor acesteia. Astfel oamenii se pot transforma, la propriu și la figurat, în animale, iar violența, odată înfaptuită, dobândește o existență independent.

Mi-a plăcut mult cartea căci are din stilul lui William Faulkner. E un portret de familie dar și o poveste despre luptă, iubire și speranță. Jojo are treisprezece ani și începe să se maturizeze mai devreme de vârstă, fiind crescut alături de surioara lui mai mutl de bunici. Leonie, mama lui, e într-un veșnic conflict cu sine și fără instinct matern. Sunt elemente de realism magic, de poveste a Sudului de culoare care se inserează într-un mod subtil și frumos.

Cu tehnică polifonică, citim doup confesiuni ale aceleași povești de (ne)ubire. Prima, a unui regizor britanic, stabilit in Norvegia ce se îndrăgostește remediabil de o rusoaică din Chișinău care îl tapează de bani și de sentimente. A doua, a fetei, care astfel nu ni se mai pare atât de antipatică, ba dimpotrivă, I te alături în caznele la care îl supune pe bietul regizor. Până la urmă o poveste între Est și Vest.

Alegerea acestei cărţi a pornit evident de la titlu căci ea pare a fi adresată femeilor dar în egală măsură poate fi citită de bărbaţi. Înainte de toate este o carte frumoasă, atât estetic, fiind ilustrată cu douăsprezece acuarele ale autorului, dar mai ales prin conţinut. Frazele luminoase şi profunde, născute din experienţa şi inspiraţia autorului, capătă forţa unor aforisme. Lectura cărţii, cu desluşirea sensurilor profunde pare să aducă odată cu ea “înţelegerea”, denumită chiar de autor ca acel moment de graţie, de fericire, de curăţenie şi iubire, clipa în care devenim celălalt şi trăim prin el căci dorinţa cea mai puternică a femeilor, identificată de Savatie Baştovoi, este aceea de a fi înţelese.

Am citit toate cărțile Petronelei. La început din naivitatea cititorului care nu făcea distincția între autor și narator și căuta corespondențe, apoi din curiozitatea de a vedea un parcurs ascendent ca valoare literară, iar acum pentru a găsi frânturi de literatură românească originală. “Ajută-mă să nu dispar” m-a dus cu gândul la “Femei care iubesc prea mult”, deși aceasta a fost una dintre puținele cărți pe care nu le-am putut duce la sfârșit. Cartea Petronelei este, în esență, despre neiubire și singurătate, tocmai în acest secol când părem interconectați în orice secundă. Este însă doar o aparență căci suntem mult mai ****ed-up decât erau bunicii noștri, care nu aveau beneficiile unei civilizații moderne. Poate fi interpretată și ca un semnal de alarmă că sunt atâția oameni care au nevoie de iubire, de înțelegere, de conexiune umană. Am privit personajul Mira cu compasiune, deși tiparul ei defectuos de comportament îi aduce neîmplinirile, văzând eforturile de a gestiona un bagaj emoțional greu pe care îl lua în fiecare relație. Vocile masculine, cel puțin cea a lui Savin, mi s-a părut ușor prea poetică, dar este până la urmă doar un personaj. Este o carte ce se citește ușor, dar îți rămân niște reverberații ulterioare lecturii, pentru că este un gen de literatură cu inserturi psihologice și cred că acesta este și unul dintre obiectivele urmărite de Petronela. Mă bucur să a fost cea mai vândută carte de BF pe Libris.ro și sunt convinsă că va fi un bestseller și la Gaudeamus. Mă bucur când scriitorii români, pentru că Petronela nu este doar o autoare, ea este chiar scriitoare, au succes și munca lor este cu adevărat apreciată de cititor prin cel mai onest gest pe care îl poate face: cumpărându-i cartea.

Arta de a… Chiar de la debutul pe scena editorială românească, conceptul Baroque Books & Arts s-a detaşat discret de producţia de masă propunând cititorilor cărţi de un rafinament deosebit atât prin conţinut dar şi prin designul grafic inedit. Iniţiatorii proiectului şi-au propus să ofere publicului “un deliciu editorial” iar volumele editate de Baroque Books & Arts sunt adevărate delicatese, menite să ne surprindă simţurile şi mintea cu revelaţia bucuriilor autentice, a lucrurilor mărunte dar atât de frumoase şi adevărate prin simplitatea lor. Când eşti cititor de cursă lungă cu greu mai găseşti cărţi care să îţi pătrundă cu adevărat în esenţa fiinţei pentru că straturile de cunoaştere creează parcă un înveliş protector la care poţi doar să adaugi cunoştinţe, idei, conexiuni. De aceea am fost mirată când am realizat că, după ce am terminat de citit “Arta simplităţii” de Dominique Loreau, renunţasem la un sfert din haine, dăruisem sau aruncasem cutii întregi de lucruri care nu mă mai bucuram şi asta doar în câteva zile. Cu “Arta listelor” de aceeaşi autoare am creat o listă pentru kitul de călătorii şi am reuşit să fac bagajele pentru familia mea de patru persoane în jumatate de oră. După “Arta esenţei” am început la modul cinstit să fac şi economii întrucât shopping-ul s-a transformat în arta de a ...nu cumpăra nimic. Sfatul lui Dominique este de a nu mai accepta în universul propriu decât ceea ce ne satisface simțurile şi aici a intervenit o selecţie asumata şi strictă. Bucuria mea spre lectură s-a îndreptat ani de zile şi spre cărţile de dezvoltare personală chiar înainte a fi deveni un trend în formarea individuală continuă dar cărţile Baroque nu asta propun: cum să deprinzi arta simplităţii în 10 paşi sau în 7 zile. Ele propun un alt mod de viaţă pornind de la dictonul japonez care spune că “Perfecţiunea nu constă în a face lucruri neobişnuite, ci în a face lucruri obişnuite într-un mod neobişnuit”. E drept că o mare parte din cărţile colecţiei “Savoir Vivre” au la bază îmbrăţişarea de către Dominique Loreau a stilului de viaţă japonez şi a artei minimalismului în toate domeniile, de la materie până la spirit, însă aceste principii sunt filtrate şi reformulate pe moştenirea civilizaţiei occidentale la care cu toţii aspirăm. Cărţile oferă şi o colecţie de citate superbe de la Seneca la Oprah care ni se întipăresc în conştiinţă pentru că, în fond, cu toţii ne dorim un trai frumos, senin, armonios, sănătos, cu valori autentice. Am pornit pe drumul lecturii cu o curiozitate firească şi am devenit un apologet al simplităţii dar nu prin reducere mecanică, simplificare materială ci prin extragerea esenţei din cotidian, prin gestionarea mai bună a singurei resurse cu adevărat importante: Timpul. Mai mult, lectura a fost presărată cu fraze pline de umor şi asta n-a făcut decât să sigileze cu multe zâmbete pachetele de informaţii ce s-au aşezat definitiv în marea de cunoaştere a lumii ce mă înconjoară. Aceste cărţi, şi sunt convinsă că toate producţiile editoriale Baroque Books & Arts, ne oferă această şansă de regăsire în lucruri cu adevărat importante, o şansă de rafinare a personalităţii fără declaraţii programatice propuse. Cărţile ne răspund însă la nevoi şi preocupări de evoluţie personală, de detaşare de material şi de aplecare spre esenţă, naturaleţe, imaginaţie, rafinament şi artă. “Spaţiu, lumină şi ordine, iată de ce are nevoie omul ca să trăiască, pe lângă o farfurie cu mâncare şi un pat.” Le Corbusier