Am așteptat cu nerăbdare contunuarea romanului „Trei metri deasupra cerului”. Cartea a păstrat ritmul alert și acțiunea intensă din volumele precedente. O lectură savuroasă care te învață că iubirea poate trece peste orice prejudecată și că merită să lupți pentru ceea ce iubești.

“Portocalele verzi” este un tribut adus mamei care se sacrifică pentru a da viață mai departe, precum și un tribut adus mamei natură care asigură viață tuturor fiilor săi în pofida neglijenței față de ea. În căutarea hipnotică dintre viață și moarte, dintre trecut și prezent, Adriana are o mulțime de întrebări la care caută răspunsuri, iar eu, pierdut în povestea ei, le-am căutat împreună cu ea citind pagină cu pagină pe nerăsuflate.

O carte despre dragoste, despre regăsire, despre înțelegere și cunoaștere, o carte sinceră și directă în același timp. Apreciez această carte pentru naturalețea gândurilor, pentru modul simplu și atât de frumos în care simte viața și dragostea! Am avut senzația că aș fi conversat cu un prieten bun pe tema dragostei, a pierderii, a devenirii în doi, ori a așteptărilor. De la viață, de la oameni, de la noi. Genul de carte după care rămâi zâmbind, întrebându-te, gândindu-te.

Un roman despre pierderea persoanelor dragi, despre căutări interioare, despre acceptarea noilor provocări pe care ni le oferă viața, despre cum trebuie să învătăm să nu mai trăim în trecut, ci în prezent, un roman construit pe baza iubirii și care ne face să realizăm că ea este pretutindeni în viața noastră, trebuie doar să fim dispuși să ne deschidem sufletul către ea, un roman drag sufletului meu.