In ciuda numarului mic de pagini, este o carte care abunda in informatii despre etapele de evolutie ale omenirii. Avand in vedere cum a fost si este promovata cartea, ma asteptam sa citesc mai mult despre experienta din jungla a autorului si, poate, revelatiile cu care a venit la pachet. Cartea este o calatorie in jurul omului, in general.

Chiar este o carte de cinci stele despre cum tocmai viata pe care o traiesti este cea ideala si plina de posibilitati, despre cum orice alta posibila existenta are fi venit la randul ei cu altfel de pierderi, dezamagiri sau piedici.

Am oscilat între trei sau patru stele. Am pus patru pentru munca din spatele cărții și pentru toate studiile efectuate. Eu nu am rezonat atât de bine cu cartea pe cât mi-aș fi dorit. A pus foarte mult accent pe datele științifice (chimia si biologia organismului, chiar și legile fizicii), folosind poate un limbaj care nu este la îndemâna oricui. Înțeleg că este important să știu cum funcționează creierul și organismul dar parcă a fost prea mult. Iar în ceea ce privește meditațiile, parte care pe mine mă interesa în mod special, mi s-a părut că a trecut mult prea fugitiv prin ele. Per total, este o carte care oferă foarte multe informații pentru cei interesați în domeniu dar aș recomanda altele înaintea ei pentru cei interesați de dezvoltarea personală.

Este a treia cartea a autoarei pe care o citesc și cea care mi-a plăcut cel mai mult. Povestea m-a prins, am răsfoit pagină după pagină dornic să aflu cât mai repede adevărul care oricum m-a surprins. Mi-a plăcut suspansul și faptul că m-a condus pe o cale greșită pentru ca spre final să îmi dau seama unde duceau, de fapt, indiciile.

Mi-a plăcut foarte mult scriitura deloc specifică pentru un autor de vârsta lui, mi-a plăcut felul în care a reușit să îmbine cuvintele și să construiască povestea. Ceea ce mi-aș fi dorit în plus ar fi fost un pic mai mult despre Victoria dar sunt convins că detaliile pe care mi le doresc le voi întâlni în volumul al doilea. Felicitări autorului!

Bunicica, dar atat. Nu a reusit sa ma convinga. Nu am reusit sa o simpatizez pe Erika desi probabil trecutul tragic tocmai asta ar fi trebuit sa faca. Lucrul care mi-a taiat tot entuziasmul a fost omniprezenta cuvintelor "sefa", "iubire" sau functia Erikai, DCI, in dialoguri. Aproape de fiecare data cand apare numele Foster este insotit de DCI. Iar finalul, desi s-a dorit surprinzator l-am prezis intr-o anumita masura.

Este un thriller psihologic bun. Cartea este alertă. Stilul scriitoarei este același ca și în Fata Disparuta. Direct, fără menajamente. Acțiunea te ține în suspans, îți dorești să ajungi mai repede la final. Merită citită.

Un thriller de excepție despre rolul jucat de femei în timpul celui de-al doilea Război Mondial. O lectură care merită încercată cel puțin de cei care sunt interesați de ficțiunea istorică. Curaj, suferință, sacrificiu. Toate astea pentru binele tuturor.

O carte pe înțelesul tuturor, așa cum de altfel sunt toate cărțile lui Brene Brown - cel puțin cele pe care le-am citit eu până acum - și asta pentru că nu apelează la termeni științifico-fantastici ci vorbește mult din proprie experință. O carte despre cât de importantă este asumarea propriei povești și a beneficiilor cu care vine acest lucru, pe termen lung. O carte despre curaj = vulnerabilitate și vulnerabilitate = curaj. Personal, o recomand!