O bucurie de carte, vesela si colorata ca o primavara. O poveste frumoasa, in versuri asezate frumos pe rima copilariei.

O poveste despre disperarea de a-ti salva copilul, despre incredere, neputinta, exploatarea dramelor celorlalti.

Interesanta abordarea modului in care poti vedea o poveste chiar si acolo unde nu ti se pare initial ca ar fi; si interesant modul in care construiesti povestea, doar din intamplari, din ce se vede, din ce s-a intamplat, ce s-a spus, ce s-a facut, fara a adauga stari si sentimente definite, fara a le numi, pentru ca ele reies si se transmit tocmai din aceasta constructie.

Tatiana Tibuleac scrie foooarte frumos; imbina intr-un mod interesant metafora, poezia textului, cu duritatea trairilor.

Minunata carte, minuntat scriitor: metafore, comparatii destepte si amuzante, suspans si un final ce te lasa pe ganduri. O lectura placuta!

O carte consistenta, intrebari si raspunsuri, filosofie fina si profunda.

Tatiana Tibuleac scrie minunat, transmite emotie, reuseste sa te introduca in poveste si in starile personajelor; metaforele ei sunt, pe alocuri, naucitoare. Vara in care mama...poate fi coplesitoare.