Dupa "Oscar si Tanti Roz" ma asteptam sa gasesc altceva in aceasta carte. Peronajele sunt in mare parte antipatice iar povestile lor deprimante sau lipsite de profunzime. Exceptie face ultima povestire, cea care da titlul volumului si care, dupa parerea mea, face nota discordanta prin tema pe care o propune, cea a suferintei si urmarilor exilului.

Abordeaza intr-un mod profund si revelator relatiile dintre oameni. Dintre toate, povestea celor doi frati este coplesitoare, autorul surprinde cu maiestrie delicatetea, complexitatea si trainiciia legaturii dintre un frate si o sora. Ma bucur ca am descoperit acest autor, este o carte de daruit !